Femeile si puterea: o relatie ambigua

De ce atatea femei talentate esueaza in a se realiza in lumea afacerilor pentru ca nu cunosc regulile ne-scrise care o guverneaza (reguli pe care barbatii le cunosc instinctiv), intrucat sunt aceleasi ca la jocurile din copilarie?

…Daca tavanul de sticla nu ar fi doar sus, ci si in capul femeilor?
…Daca ascensiunea lor este compromisa si din cauza faptului ca le este teama ca nu vor reusi sa ajunga acolo unde si-au propus?

Iata cativa de „daca“ ce pot provoca cutremure interioare. Te-ai gandit vreodata la asta?

Jocul fetelor sau al baietilor?

Iata o anecdota interesanta. Este vorba despre un antrenor care se ocupa de o echipa feminina de fotbal.

La un moment dat, el decide sa renunte la tot, pe motiv ca nu se intelege deloc cu fetele.

Iata explicatia lui: „Cand un baiat intarzie la antrenament, il pun sa alerge cateva ture de stadion. Cand dau aceeasi pedeapsa unei fete, ea incepe sa planga si toate colegele ei imi sar in cap“.

Inca de cand sunt mici, baietii practica jocuri competitive, in echipa, in aer liber, cu reguli pe care le respecta. Scopul lor este sa castige.

Fetelor, in schimb, nu le pasa nici de reguli, nici sa castige.

Ele de obicei isi aleg o prietena buna cu care le place sa stea acasa, sa iasa in oras si sa isi impartaseasca emotiile si lucrurile pe care le au in comun. Scopul lor este prietenia.

Cum pot femeile sa castige? Prin trei elemente foarte simple.

1. Sa ceara! Femeile nu cer niciodata, ele asteapta sa fie recompensate pentru munca lor. Si asta nu functioneaza!

2. Sa spuna „nu“. Barbatii se concentreaza pe sarcinile cele mai vizibile, iar femeile nu indraznesc sa refuze corvoadele pentru ca au fost invatate sa fie amabile.

3. Sa se promoveze. Nimeni nu va remarca ce sarcini indeplinesti daca nu te lauzi.

Feminitate sau putere?

Multe femei isi justifica dificultatea de a accede la responsabilitati superioare prin refuzul de a face jocuri politice.

Reprezinta acest argument teama de a fi slabe, de a-si afirma ambitiile? Or, ambitia nu este nici tandra, nici amabila.

Asa se releva pozitia falica pe care trebuie sa o adopte femeile, a face vizibila dorinta imperioasa pe care o resimt.

Dar aceasta dorinta inca este privita precum o chestiune lipsita de pudoare. Lumea prefera sa o vada pe femeie inclinata spre dorintele celorlalti.

De unde provine si aceasta ploaie de critici care se abate asupra acelor femei care indraznesc sa urce pe scara ierarhica, banuite ca au pile, ca si-au lingusit superiorii, ori ca si-au castigat postul in pat…

Intr-un context in care paritatea este valorizata si promovata separat de catre cele doua sexe, rezistentele sunt mai ales de natura inconstienta.

Exact acest lucru ne arata cazul lui Heidi Roizen, astazi profesoara pentru studentii de la Harvard Business School.

Heidi Roizen este o antreprenoare din Silicon Valley, California, care in 2002 a redactat un raport pentru a-si sustine candidatura pe un post de investitor de capital de risc.

Documentul a fost prezentat la Universitatea Columbia din New York, unor studenti impartiti in doua grupuri.

Unii stiau ca autorul este Heidi, ceilalti stiau ca este vorba despre un anume Howard. Li s-a cerut sa evalueze raportul. Fie ca a fost vorba de grupul Heidi sau de grupul Howard, ambele evaluari au dat calificativul „excelent“.

Apoi studentii au fost rugati sa spuna alaturi de cine ar prefera sa-si petreaca timpul liber, in lumina a ceea ce tocmai citisera.

In timp ce Howard era perceput ca fiind un tip sarmant cu care s-ar putea merge la pescuit, Heidi era considerata ca fiind stralucita, dar rece si putin arivista.

Ce ne invata acest caz? Ca suntem capabili sa judecam obiectiv munca unui barbat sau munca unei femei, dar ne este dificil sa admitem ca femeile ar putea fi, in acelasi timp, puternice si simpatice.

Un dezavantaj pentru doamnele care aspira la functii inalte.