Feminitatea ca bucurie de a fi

Ţineţi minte replica lui Melanie Griffith din Working Girl: I have a mind for business and a body for sin? Eu da, la fel cum ţin minte „recitarea” ei ca o mantra în anii ‘90/2000.

Este ceva ce n-aţi auzi în mod uzual în conversaţiile dintre bărbaţi și nu pentru ca n-ar exista, ci pentru că nu se pune problema reunirii celor două atribute în cazul lor; iar când există, e un dat, nu un caz despre care se vorbește.

Replica a făcut furori pentru că simboliza un deziderat feminin al incluziunii contrariilor într-o abordare ușor prea îndrăzneaţă la acea vreme: poţi fi și deșteaptă și sexi, nu trebuie să alegi. 30 de ani mai târziu, deși lucrurile au evoluat major în zona noastră de lume, încă suntem, ca femei, tributare unei mișcări de rezistenţă într-o lume a business-ului construită după chipul și asemănarea bărbaţilor.

Este ceea ce ar zice multe dintre femeile pe care le cunosc.
Eu nu împărtășesc această perspectivă, ba din contră, consider că a ne descălţa de atributele noastre native de femei pentru că ni se pare că bărbaţii ne-ar cere asta este o iluzie care ne ţine la adăpost de o feminitate pe care nu știm încă să o locuim întru totul. Pentru că în fapt, bărbaţii nu-și doresc nimic mai mult decât ca noi să rămânem femei. A fi femeie ar trebui sa fie o atitudine, o stare, un mod de a fi care vine și rămâne în firesc, în natural, în asumare, în organic, în bucuria de a fi cine suntem până la capăt. Dacă feminitatea devine o armă care servește unei agende, am pierdut dinainte de a începe lupta imaginară pe care de fapt nimeni nu vrea să o poarte.

Mitul tiparului masculin

Timp de decenii universul afacerilor a fost constelat în jurul idealurilor masculine: dominanţă, asertivitate, competiţie. Femeile care pășeau în sala de ședinţe părea că trebuie să se conformeze prin renunţare la atributele „prea moi” pentru leadership. Dar ce cred că ne scapă din vedere este că această constelare venea pe fondul prejudecăţilor celor intimidaţi de capacităţile speciale de care dispunem ca femei și pentru care putem fi recunoscătoare. Problema este că mesajul a ajuns la noi un pic diferit: ah, deci pentru a avea drepturi, ne negăm pe noi și îi validăm pe ei. Cu alte cuvinte, by fitting in [prin ajustare la context] în loc de belonging [prin apartenenţă].

Și crezând că ne facem un bine, ne-am amputat părţi din noi care reprezentau atu-uri incontestabile de care și noi și bărbaţii avem nevoie: calm, receptivitate, ocrotire și creștere, puterea de a eficientiza și de a lucra în paralel pe multe planuri, deschidere faţă de ce este și energie orientată spre înţelegere, armonie și integrarea empatică a diferenţelor de opinii.

În cele mai multe din cazuri, femeia este cea care poate prelua si sublima acest rol, fie ca este in poziţie de lider, fie ca este pe drumul spre el.
Însă după deformarea realităţii prin debalansarea înspre excesul de testosteron și estrogen, crezând că ne facem un bine, am ajuns într-un punct care obligă organizaţiile la schimbări. Iar aceste schimbări vin tocmai dinspre zone care încă pe alocuri se consideră slăbiciuni: empatia, intuiţia, inteligenţa emoţională, vulnerabilitatea autentică.
Ele sunt printre atributele cele mai valoroase ale celor mai puternici lideri de astăzi.

Seducţia Puterii Plăpânde

Femeile, dacă își dau voie, au darul de a simţi oamenii din jurul lor și de a ști când și cum să relaţioneze cu ei în așa fel încât să se menţină homeostaza socială. Unii văd în acest lucru pasivitate, alţii văd influenţă. Este capacitatea de a domina o încăpere fără a ridica vocea, de a convinge fără a impune, de a crea loialitate în loc de frică, de a deschide conversaţii dificile pe un fond de încredere în momente în care oamenii se ascunde după deget sau după ei înșiși.

Adevărata putere nu vine din forţarea supunerii, ci din a face oamenii să își dorească să te urmeze. Și desigur, nu vorbim de atribute rezervate exclusiv nouă, dar sunt prezente în rândul nostru într-o proporţie mult mai mare și da, sunt printre lucrurile care au căzut sub linie când s-a decis că vom deveni femei bărbate pentru a reuși.

Feminitatea în business nu înseamnă optica reducţionistă de roluri submisive, seducţie sau sexualitate. Înseamnă a folosi fiecare talent (nativ/educat) pentru a conţine sau răspunde la o stare, un om, o situaţie, un context: un zâmbet la momentul potrivit, un moment neașteptat de tăcere, un simţ al umorului bine instrumentat, toleranţa sau răbdarea pentru cineva care nu poate încă, un sacrificiu pe care nimeni altcineva nu l-ar face.
Înseamnă să poţi alterna între cald și nemilos fără scuze sau sentimente de rușine ori vină. Puterea nu a fost niciodată doar despre forţă, ci și despre adaptabilitate și influenţă. Iar leadership-ul nu este despre cine este mai asertiv, ci despre cine vede departe și astfel, inspiră.

Fermitatea prin eleganţă

Spuneam că nu cred în puternică sau blândă ci în puternică și blândă, după cum o cere situaţia. La fel cum nu cred că femeile (sau bărbaţii cu o latură feminină puternică) se cuvin a fi mereu pozitive sau calde și împăciuitoare de dragul de a se face plăcute, pentru că riscă erodarea încrederii, a credibilităţii și a indexării femeilor în cutiuţa de așa e ea, mai sensibilă, poate cel mai întâlnit clișeu care ascunde lipsa de profunzime personală a celor care îl folosesc.
Dar cred că putem fi pe cât de blânde și compasive, pe atât de puternice și intransigente când avem ceva de spus sau de apărat (valori în care credem, produse create de noi, echipe pe care le-am crescut).

De asemenea, putem fi graţioase, elegante și rafinate în aceeași măsură în care putem fi ferme, sigure pe noi și în controlul a cine alegem să fim. Putem să ne exprimăm emoţiile, să fim sensibile și intuitive la fel cum putem fi raţionale cu gândire la rece sau impunătoare, puternice și cu încredere în noi. Și bineînţeles, putem avea grijă să fim frumoase și preocupate de estetică la fel cum putem pune preţ pe fondul a cine suntem, pe ce putem face și pe voinţa de a urca și de a sta pe scena lumii. Forma cere fond dacă ne respectăm până la capăt.

E un dans pe care îl învăţăm singure, dar alături de bărbaţi, nu din cauza lor sau în ciuda lor. Resentimentele, fricile, învinovăţirea nu fac decât să ne îndepărteze și mai tare de puterea atât de mult dorită, dar care nu vine dinspre cei care strigă mai tare, ci dinspre cei care știu când și cum să șoptească.