Golden ladies, intre birou si viata personala
Lucia Mirzan, profesoara de tango argentinian, antreprenor
„Sunt pe cont propriu si asta e genial“
Am fost mereu o fire artistica si rebela, greu de inchis intr-un birou, si am avut o mica intoleranta fata de ideea de a fi angajata, asta si pentru ca nu am gasit in companiile in care am lucrat in trecut constructia care sa-mi permita o flexibilitate de program atat de necesara unui echilibru intre viata personala si profesionala.
Cred ca se pot face enorme schimbari in acest sens, cu efecte pe masura.
Oamenii au nevoie de libertate, femeile au nevoie de timp pentru familie.
Cand am deschis Fabrica de Tango, stiam ca nu va fi simplu, ca voi avea de luat in calcul si altceva decat placerea de a dansa si de a-i invata si pe altii sa danseze.
Pe partea artistica exista dificultati pe care le intampina orice antreprenor care se gandeste sa dezvolte un business artistic.
Este vorba despre faptul ca avem o piata foarte dificila, oamenii se lupta cu puterea scazuta de cumparare.
Oamenii sunt nevoiti sa acopere nevoile de baza, iar cele non-indispensabile (de cultura, educatie, etc.) sunt accesibile unui numar relativ mic de persoane.
Nu am infruntat vreo discriminare relevanta in faptul ca sunt femeie – poate atunci cand trebuie sa discut lucruri pe care nu le stapanesc, dar atunci apelez la cate un specialist.
Sigur ca exista si prejudecati, care iti pun piedica. Ele deriva din specificul afacerii mele – scoala de tango argentinian, un produs foarte nisat pentru piata romaneasca.
Exista tendinta de a asocia tangoul argentinian cu un dans oarecare, genul sportiv, in timp ce eu il promovez si il transmit ca parte a unei culturi, un produs al societatii argentiniene.
Care sunt satisfactiile? Exista, slava Domnului ! Ele vin din faptul ca fac ceea ce imi place si ca pot sustine asta cu un background de business, gandesc constructia aceasta pe termen lung.
Devine un stil de viata, si astfel pot trece mai usor peste neimplinirile de detaliu.
Cea mai mare satisfactie este data de oamenii pe care ii intalnesc pe parcurs, cu care dezvolt proiecte noi si cu unii am relatii de nepretuit.
Este ca si cum drumul ales de mine atrage oameni cu deschideri similare, cu pasiuni comune, iar acest fapt este ceva cu adevarat special.
Nu stiu in ce alte directii se va bifurca acest traseu, am numai certitudinea ca in acest moment al vietii mele nu pot fi alta parte.
Cu toate ca este foarte dificil de promovat acest produs pe piata romaneasca, sunt suficient de inconstienta pentru a fi inceput acest proiect si, in egala masura, constienta de importanta alegerii unui drum cu suflet.
Dar sunt pe cont propriu si asta e genial.