Inconstientul vietii profesionale

„Ea mi-a suflat job-ul“

Carmen I., 43 de ani, responsabil departament marketing
„De cand a venit Valeria, aici e un infern! O adevarata mironosita! Dar eu m-am prins care este jocul ei. Nu isi incheie camasile la toti nasturii… Toti barbatii din birou o mananca din priviri. Este o ambitioa­sa, gata sa calce pe toata lumea in picioare pentru a reusi! Incepand cu mine. E aproape tot timpul in biroul sefului, unde face pe interesata: «Valentin poti, te rog, sa imi explici asta? Ce crezi despre asta?», insa mie abia imi adreseaza cateva cuvinte.

De altfel, daca mi s-ar fi cerut parerea, as fi spus ca nu era nevoie sa fie angajata. Ma descurcam foarte bine cu presa inainte de a veni ea. Insa nimeni nu mi-a spus ca vor angaja pe cineva. Si acum i se da si revista interna. Daca situatia va continua, in curand o sa servesc cafele. Pentru ca ea nu s-ar «injosi» niciodata sa faca asta.“

Valeria S., 28 de ani, specialist relatii cu presa
„Nu inteleg ce are Carmen cu mine. Inca de la inceput, a parut ca nu ma place, am simtit asta. Cu siguranta ma crede incapa­bila! Si totusi, ce am eu de facut cu presa e de zece ori mai greu decat ce face ea. Insa nu in­draz­­­nesc sa-i cer ajutorul. Cine stie ce ar putea sa creada despre mine in acest caz. Ca sunt o idioata care nu poate sa faca fa­ta nici macar perioadei de proba. In plus, acum mi s-a dat si revista interna. Cum o sa ma descurc?

Valentin nu are ni­cio­­da­ta timp sa imi explice ce tre­buie sa fac, ce vrea el de la revista asta. Ca sa nu mai vorbesc despre cei de la comer­cial… Sunt in­tot­deauna in biroul meu, pusi pe taclale. Nu stiu cum sa-i dau afara, fiindca nu as vrea sa jignesc pe nimeni. Oare, in cele din urma, isi va da cineva seama ca am nevoie de ajutor?”

Analiza coach-ului

Este destul de evident ca cele do­ua colege nu si-au stabilit „teritoriile“ de lucru si responsa­bili­tatile. Rivalita­tea este, de obicei, reflectarea u­­­­nui spirit de compe­titie care nu a fost „pus la mun­ca“ si reprezin­­­ta o adevarata pier­dere de e­ner­­gie si timp. O discutie cinstita nu este niciodata de prisos. Un mod de a lucra cu ele ar fi a­ce­la de a le propune sa gaseasca cea mai buna solutie posibila la pro­blemele cu care se confrunta compania, indiferent de cine o ge­nereaza.

O alta optiune este sa realizeze cum se pot completa, fiecare fiind unica in felul ei si be­neficiind de calitati care nu se re­ga­sesc in portofoliul celeilalte. In acest caz, exista si o problematica mai generala: in majoritatea companiilor din Romania e­xis­ta o fas­cinatie a re­­­la­tionalului, in da­­­una rezultatelor. O in­treaga cul­­tura na­tio­na­la ne in­deamna sa avem relatii foarte bu­­ne, indiferent de rezultatele re­ale si practice ale relatiei. In detrimentul performantei, uneori se privilegiaza o falsa buna relatie.

Companiile isi dau sea­ma dupa un timp ca rezultatele si bucuria vic­toriilor im­bu­na­tatesc considerabil relatiile dintre co­legi, mult mai mult decat dis­cu­­tiile interminabile privind im­bu­na­tatirea re­la­ti­ilor. O victorie comuna face cat o suta de cuvinte !

Adaptare: Adriana Mocca
Foto: GULIVER/TAXI/ICONICA.