Munca în weekend: bună sau rea pentru tine și carieră?

Bună – dacă faci ceea ce îți place. Rea – dacă crezi că nu ai alternativă. Acesta ar fi diagnosticul pe scurt.

Este foarte important să te ocupi de subiectul acesta înainte de o schimbare de job sau de carieră făcute din disperare. Cel mai rău tip de muncă este când ai pierdut simțul realității. Fie în timpul săptămânii, fie în weekenduri. Se vindecă doar dacă te schimbi tu. Nu jobul sau cariera.

Cauzele muncii în weekend

Cât timp?

2-3 ore ar putea fi ok. Poate ai nevoie să te concentrezi în liniște pe un proiect important. Aceste 2-3 ore de concentrare pot echivala cu 8 ore sau mai bine în haosul de la muncă.

Mai mult, frecvent, deja miroase a frică. Nevoia de validare este tot o formă de frică, o frică de a nu fi acceptați pentru că nu suntem suficient de importanți pentru nimeni.

A se reține: Dacă îți vei schimba jobul sau cariera toate acestea vor merge cu tine în noul context. La început poate nu, dar apoi reapar ca prin minune și tu te plângi ce ghinion ai avut. Nu e ghinion. Tu duci cu tine probleme nerezolvate, o mentalitate toxică pentru tine.

Cu ce mentalitate?

Resentimente, copleșire, frică (de șef, de termene limită, de stricat imagine, de pierdut clienți), incapacitate de a te opri pentru că ești workaholic sau pentru că ai ai pierdut simțul realității. Sunt cele mai frecvente cauze, chiar dacă le mintea noastră încearcă să ne convingă de faptul că este doar despre a deveni mai buni în ce facem, mai vizibili, despre a dovedi ce putem, sau – cel mai stupid scenariu – este ceva temporar. Desigur. Temporar. Siiiigur că da.

A se reține: Dacă îți vei schimba jobul sau cariera toate acestea vor merge cu tine în noul context. La început poate nu, dar apoi reapar ca prin minune și tu te plângi ce ghinion ai avut.  Nu e ghinion. Tu duci cu tine probleme nerezolvate, o mentalitate toxică pentru tine.

Pentru cine?

Pentru tine (jobul visurilor tale, pasiunile tale, afacerea ta etc.) sau doar pentru colegii care nu își fac treaba nici măcar în timpul săptămânii (inclusiv șeful). Sau poate un șef care trebuie salvat precum un copil neajutorat? Sau unul care nu planifică bine și cere enorm?

Excepții pot exista, dar când devin regulă nu mai sunt excepții. Însă mintea noastră se încăpățânează să le vadă așa pentru că nu putem suporta adevărul: noi acceptăm situația, noi purtăm o mare parte din responsabilitate.

A se reține: Dacă îți vei schimba jobul sau cariera toate acestea vor merge cu tine în noul context. La început poate nu, dar apoi reapar ca prin minune și tu te plângi ce ghinion ai avut. Nu e ghinion. Tu duci cu tine probleme nerezolvate, o mentalitate toxică pentru tine.

De ce?

Ai nevoie cu adevărat să lucrezi? Sau doar crezi că ai nevoie?

Dacă poți răspunde corect la această întrebare, 90% din problemă a dispărut. Pentru că în 90% din timp nu ai nevoie cu adevărat să lucrezi în weekend, doar crezi că ai. Ai pierdut simțul realității despre valoarea ta profesională sau riscurile de a nu lucra ore suplimentare aiurea.

A se reține: Dacă îți vei schimba jobul sau cariera toate acestea vor merge cu tine în noul context. La început poate nu, dar apoi reapar ca prin minune și tu te plângi ce ghinion ai avut. Nu e ghinion. Tu duci cu tine probleme nerezolvate, o mentalitate toxică pentru tine.

Fă curat în viața ta profesională înainte să schimbi locul de muncă.

Cine crede că are nevoie să lucreze?

Dependenții de muncă deghizați în ”oameni ambițioși și orientați spre performanță”. Nu trebuie să lucreze, sunt doar orbiți de frică sau prinși într-un comportament toxic:

Muncesc ca să acopere dureri și frici, ca orice altă persoană dependentă.

Au o stimă de sine prea scăzută pentru a lua în considerare că o schimbare e posibilă. Nu cred în ei deloc, nici în șansa de a le fi mai bine.

Cei blocați în FOMO (Fear of missing out, frica de a pierde oportunități, informații utile). Mecanismul este în mare parte similar unei dependențe, cea mai bună analogie fiind cu dependența de mâncare.

Strâng ca hârciogii informații, se conectează la orice ca să nu privească în față frica lor că sunt irelevanți sau ca să-și ocupe mintea cu orice altceva decât ce îi doare cu adevărat.

Nu, tu cel sau cea care citești acum, nu. Doar ceilalți. Colega din biroul 3 sigur. Radu de la HR. Maria din liceu. Cosmin de la Marketing. Vai săracul, el chiar…Și Dan de la contabilitate. Acolo e grav.

Concluzii și soluții

Până acum, majoritatea oamenilor care citesc acest articol vor spune – să fim realiști. Viața este grea.

Absolut de acord.

Dacă te îmbolnăvești și îți pierzi și simțul realității, viața ta va fi cu adevărat oribilă. Vei fi înlocuit de un alt angajat sau de un concurent. În funcție de natura muncii tale.

Performanța înseamnă în primul rând supraviețuire. Ești relevant atât timp poți munci. Competența și rezultatele sunt abia partea a doua a poveștii.

Fii realist:

1. Cât timp poți face asta fără riscuri majore, pe termen lung, pentru tine, cariera ta și viața personală? Câte zeci de ani? Vârsta de pensionare nu scade, poate doar speranța ta de viață.
2. Ai nevoie să lucrezi în weekenduri sau doar crezi că ai nevoie?
3. Munca ta weekend după weekend este un semn de succes sau un strigăt de ajutor?

Soluțiile miraculoase sunt răspunsurile tale oneste la întrebările din acest articol. Și deciziile bune luate.  Nu fuga într-un nou loc de muncă.