Rolul mentorului in cariera

In stadiul de explorare, o importanta deosebita o au reteaua sociala si mentorul.

Reteaua sociala este reprezentata de un grup colegi, subordonati si superiori care ofera informatii generale despre ce se intampla in organizatie, sfaturi specifice pentru indeplinirea lucrarilor si feedback despre consecintele diferitelor strategii adoptate in cariera. Aceasta retea suplineste experienta limitata din acest stadiu si poate fi o sursa de prietenie si suport emotional in vreme de crize profesionale sau personale. Multe cercetari indica importanta gasirii unui mentor la inceput de cariera. Un mentor este o persoana mai in varsta din organizatie care acorda unui tanar (numit discipol) o atentie deosebita, dandu-i sfaturi si creandu-i posibilitati de avansare in cariera.

S-a pus intrebarea cum isi selecteaza mentorii discipolii? Studiile indica o anumita preferinta a mentorului in functie de performanta initiala a noului angajat. Aceasta deoarece mentorul si discipolul impartasesc atitudini de pregatire profesionala asemanatoare. Sau mai exista situatia ca mentorul sa gaseasca interactiunea cu noul venit in organizatie ca placuta si usoara. In acest caz discipolul are deprinderi si abilitati de interactionare sociala si transmite clar dorinta sa pentru un tutore experimentat. In anumite cazuri discipolii sunt cei care isi apropie potentialii mentori cerandu-le ajutorul sau incercand sa initieze o relatie in diverse moduri cu acestia.

Cercetatorii afirma ca impreuna cu alte variabile care de asemena influenteaza mentinerea succesului constant al discipolului (de exemplu domeniul in care individul munceste, marimea organizatiei al carei angajat este, numarul orelor lucrate in timpul unei saptamani), experienta cu mentorul contribuie de timpuriu la progresele in cariera acestuia.

Studiile despre cariera sugereaza ca indivizii ar trebui sa aiba mai multe relatii de mentorizare secventiale, iar aceste relatii diferite sa se adreseze nevoilor specifice diferitelor stadii ale carierei si vietii. Burlew (1991) dezvolta un model cu mai multi mentori si specifica trei tipuri de relatii de mentorizare secventiale:

Primul mentor asigura functiile socializarii, ajutand discipolul sa se adapteze cu succes la noua slujba si la noul loc de munca.
Al doilea mentor sprijina planurile discipolului si dezvolta progresul in cariera in interiorul organizatiei.
Al treilea mentor promoveza eficacitatea personala a discipolului dincolo de limitele organizatiei si-l ajuta sa-si echilibreze scopurile personale cu cele profesionale.

Modelul lui Burlew recunoaste ca mentori diferiti au forte, abilitati si resurse diferite si este nefiresc sa ne asteptam ca un singur mentor sa acopere toate nevoile discipolului de-a lungul carierei. In schimbarea nevoilor de dezvoltare este necesar sa construiesti mai multe aliante de dezvoltare decat sa te bazezi pe o singura relatie mentor-discipol.

Avand unul sau mai multi mentori, ar trebui sa fie mai benefic pentru persoanele cu status socioeconomic relativ inalt decat pentru persoanele cu status socioeconomic relativ scazut. Aceasta predictie se bazeaza pe sugestia ca cei mai multi mentori au status socioeconomic inalt si astfel le-ar fi mai usor sa formeze o legatura stransa cu discipolii cu care impartasesc aceeasi pregatire profesionala.

Cu cat individul experimenteaza cel putin o relatie de tipul mentor-discipol in cariera timpurie, cu atat creste probabilitatea unei promavari mai rapide si a unui venit mai mare. Efectele benefice ale relatiei de mentorizare se produc doar in cazul persoanelor cu status socioeconomic relativ inalt. Pentru persoanele cu pregatire socioeconomica scazuta, intervin alti factori (de exemplu numarul de ani de experienta in munca) in stabilirea ritmului promovarii in cariera si a castigului de bani din munca.