Schimbările din carieră: suntem copii sau adulți?

Când te-ai maturizat profesional?

Ai trăit acest moment? Te-ai gândit vreodată la asta?

Iată un exercițiu foarte simplu, dar foarte eficient.

Pasul 1: Gândește-te la o relație romantică pe care ai avut-o la 13, 17, 24, 30 și 40+ ani.

Pasul 2: Gândește-te la parcursul tău profesional până acum.

Devine mai clar când le compari pe cele două?

Ce-ți spune această comparație despre maturizare în general?

Ce-ți arată concluziile trase spontan, prin această comparație, despre maturizarea ta graduală ca om?

Dar despre cea ca profesionist?

Maturitatea și maturizarea sunt aproape imposibil de definit, dar când faci această comparație, de obicei, generează un întreg concert de idei, emoții și conștientizări.

Ce nu îți place la cariera ta?

De ce există probleme și de ce nu iei măsuri?

Vrei o schimbare, dar ți-e frică? Sau nu știi cine ești și ce poți?

Ești deja într-o schimbare, dar e plină de obstacole și merge greu?

Dacă ai răspuns afirmativ la faptul că ești deja matur – ce se întâmplă cu fricile tale de schimbare după ce realizezi unde te afli cu adevărat?

Dacă îți dai seama că gândești și (re)acționezi încă precum un copil – ce poți învăța din viața ta personală (de adult) pentru a face un pas înainte în carieră?

Care este diferența copii și adulți când vine vorba de schimbările în carieră?

Există o diferență?

Afectează șansele de succes?

Este vorba doar despre a fi motivat / a avea abilitățile necesare / a avea destule oportunități?

De fapt, este vorba despre a fi suficient de matur pentru a înfrunta o schimbare majoră, fie că este aleasă sau impusă.

Felul în care adulții și copiii își trăiesc fricile și îndoielile arată o diferență uriașă între ei:

1. Adulții au o siguranță de sine mai mare și mai sănătoasă (sunt mai confortabili cu propriile abilități sau lipsuri și cu propria identitate)
2. Adulții au un nivel de conștientizare de sine mai înalt și mai sănătos.
3. Adulții au un nivel de responsabilitate mai înalt și mai sănătos.

În termeni simpli, asta înseamnă:

• Adulții nu dau vina pe alții, pe sistem, pe economie sau pe soartă.
• Adulții știu care sunt punctele lor slabe și ce îi ține pe loc (și lucrează la asta!)
• Adulții știu că au și puncte forte (un pas imens înainte!)
• Adulții pot să articuleze cine sunt și ce vor (cu cât mai simplu și clar, cu atât mai bine!)
• Adulții dețin controlul asupra granițelor pe care le stabilesc la locul de muncă (cea mai puternică armă secretă!)

Și dacă încă nu era suficient de clar:

• Adulții evaluează amenințările și acționează „privind” oportunitățile.
• Copiii evaluează amenințările, amână și visează la oportunități.

• Adulții se înconjoară de oameni (prieteni, colegi, mentori etc.) care îi pot sprijini în acțiune.
• Copiii se înconjoară de oameni care le oferă confort pentru a nu acționa sau pentru asuma riscuri iraționale.

• Adulții se ridică mai ușor după o cădere pentru că își cunosc valoarea.
• Copiii renunță sau devin amărâți sau vicleni după o cădere.

• Adulții știu ce sunt dispuși sau NU sunt dispuși să facă sau să fie în viața profesională, pentru a obține ceea ce își doresc.
• Copiii se concentrează pe compromisuri îndoielnice – fie ca singura cale de a avansa, fie ca o scuză că asta este singura soluție (adică nicio persoană cinstită nu va reuși, hai să renunțăm!).

În concluzie, când contemplăm o schimbare importantă în carieră  – îndoielile sună complet diferit, la fel și rezultatul, în funcție de nivelul nostru de maturizare profesională.

La fel, și când înfruntăm o schimbare majoră – mentalitatea și acțiunile sunt complet diferite, la fel și rezultatul, în funcție de nivelul nostru de maturizare profesională.

Următorii pași ar trebui să fie clari.