Și băieții plâng…
Victor este Directorul General al unei fabrici din România cu peste o mie de angajați. A primit recent acest rol și conduce aici o echipă de management exclusiv masculină.
În vara anului trecut, la câteva luni de la preluarea mandatului, ne-a contactat la recomandarea unui alt client să ne întrebe cum l-am putea ajuta să lucreze mai bine cu echipa sa managerială. Ne-am planificat o conversație pentru a afla cum l-am putea sprijini.
Ne-am cunoscut mai întâi într-un call. Are un profil atletic, energic, fost sportiv de performanță, impunător și încrezător în propriile forțe, nerăbdător, puțin peste 40 de ani, obișnuit cu „meciuri” dificile de-a lungul experienței lui profesionale. Pasiunile lui extraprofesionale îi conturează clar un profil masculin ofensiv, ambițios și care stă solid pe propriile picioare. I se solicitase de către superiorii săi de la headquarter-ul din străinătate să facă ceva pentru a crește atât productivitatea organizației locale, cât și calitatea produselor.
„Ședințele noastre de management sunt un câmp de luptă, iar departamentele dau zilnic vina unul pe celălalt când se semnalează probleme. Nu știu ce să fac și de unde să o iau”, mi-a spus în call. „În plus, fluctuația angajaților din companie, venirile și plecările din echipa managerială, îmi fac aproape imposibilă misiunea pe care am acceptat-o. Presiunea zilnică este imensă și în creștere, abia facem față situației actuale, cum să facem să și îmbunătățim lucrurile?”
I-am spus că îmi pare rău de situația în care este, că nu există soluții magice de pe o zi pe alta și că va trebui să ne mai auzim de câteva ori ca să înceapă să vadă mai clar prioritățile și primii pași pe care i-ar putea face.
La finalul câtorva întâlniri bune de lucru a spus că îi este mai clar ce vrea să facă: să construiască niște ocazii în care oamenii din echipă să se simtă mai bine unii pe ceilalți, să se cunoască mai bine și să crească încrederea reciprocă între ei. Mi-a spus că, dacă aceste lucruri se vor îmbunătăți, el speră că oamenii vor fi mai atenți la nevoile altor colegi, vor fi mai puțin rivali unul cu celălalt, vor fi mai flexibili și mai creativi în găsirea soluțiilor atunci când vor apărea contre între ei.
Sincer, cred că acest moment a fost unul de cotitură. Un CEO cu postura dominantă a înțeles nevoia ca mai întâi echipa managerială să se comporte diferit, dacă dorește ca lucrurile să se îmbunătățească și în fabrică, și în organizație. Workshop-ul cu echipa managerială a fost unul de mare succes, construind un nou punct de start al relațiilor de joc dintre ei. Felul extrem de vulnerabil și deschis în care Victor a vorbit în sesiune despre presiunea pe care o resimțea în acea perioadă, felul în care a împărtășit povești din trecut cu eșecuri personale intime necunoscute de cei prezenți, dialogul cu colegii de echipă care a urmat, i-a apropiat mult unii de alții, iar vocile și tonurile agresive din grup au început să se evapore, lăsând loc empatiei, aprecierilor pozitive reciproce sincere și susținerii!
Citește continuarea articolului pe Revista Cariere.
