Sunt în umbra carierei mele sau joc rolul profesional principal?
„Shadow careers”, așa cum sugerează și denumirea, este un termen ce face referire la carierele ce ne țin adevăratul potențial în umbră, după care ne ascundem și care nu ne reprezintă, o metaforă a jobului pe care ni-l dorim cu adevărat, cu care rezonăm cel mai tare.
Poate însemna și că persoanele ce se află în „shadow careers” au un job care reflectă o parte din ceea ce își doresc foarte mult, însă nu fac propriu-zis acel lucru. De exemplu, poate fi o persoană care lucrează la o librărie, dar care plănuiește să fie scriitoare; sau poate fi un impresar al unor tinere talente muzicale, care în secret tânjește să cânte în propria sa trupă.
Desigur, aceste persoane își pot pava drumul către succes în acest fel, asimilând informații cheie de la job-urile pe care le au în prezent, însă aici, elementul de blocaj, de marginalizare, este temporar – doar în cazul în care aceste persoane se plafonează, renunță la idealul lor din comoditate, din cauza temerilor, și nu lucrează la acest aspect, putem să revenim la încadrarea inițială.
În cazul impresarului, poate această persoană nu are abilități muzicale și nu pot fi învățate pentru a putea să își atingă scopul. Aici poate fi vorba de o carieră „de susținere”, care are un scop măreț, pentru care acesta lucrează împreună cu artiștii, aducându-i o mulțumire interioară, fără a fi cuprins de vina de a nu fi ajuns pe scenă personal.
Câteodată este important să se facă un „reality check”, prin care să fie analizate toate laturile carierei respective și ce implică mai exact mersul către destinație. Este esențial, deci, să „te cauți” de talente, de curiozități și interese, de valori și motivații ce îți mișcă acțiunile, să fii un cercetător a propriei ființe, fiindcă ceea ce lipsește din aceste „shadow careers” sunt chiar capacitatea de a-ți folosi talentul moștenit, deprins sau descoperit din diverse experiențe de viață.
Drumurile pe care oamenii aleg să pășească în cariere adiacente, sau cameleonice, au potențial adictiv și sunt foarte atrăgătoare și ofertante din punct de vedere al confortului, fiindcă substituie sentimente și experiențe pe care persoana le poate trăi la jobul la care țintește. Totul se întâmplă la nivel simbolic, unde miza nu este atât de mare și nu poate afecta major persoana dacă greșește, sau are o performanță slabă și nu simte că face destul. Poate fi vorba de nesiguranța de a face într-adevăr lucrul acela, din frica de a nu eșua, de a fi imperfect și debusolat ulterior, crezând că poate misiunea a fost de la început setată în direcția greșită.
Riscul acesta implică și un consum enorm de energie, însă și teama refulată irosește o cantitate considerabilă, ce ar putea fi investită cu un scop mai înalt și ’funcțional’. Așadar, „a shadow career” este o negare a dorinței, ceea ce produce un blocaj al persoanei la un job ce spune ceva despre tine, și totuși nu umple golul.
La ce poți fi atent pentru a afla dacă ești în umbra unei cariere?
- la emoțiile resimțite pe parcursul zilei,
- la reacțiile apărute când observi reușita unei persoane de a-și atinge obiectivul (ce este: furie, tristețe, admirație, etc., sau poate un mix?),
- la oboseala de la sfârșitul unei zile și motivele din spate,
- la timpul petrecut și energia consumată pentru a face lucruri pe care nu vrei să le faci neapărat în timpul unei zile,
- la timpul petrecut și energia consumată pentru a îți înfrâna pasiunea și talentele,
- la nivelul de procrastinare și la urmările acestui comportament (ce emoții sunt resimțite, sentimentul de a face ceva util, etc.),
- la nivelul de plictiseală,
- la nivelul de anxietate.
Toate aceste lucruri, privite mai atent și mai profund, pot să trezească răspunsuri proprii. Desigur, răspunsurile pot veni și din discuția cu un prieten, un consilier profesional, sau un psihoterapeut.
Când suntem îngroziți de varianta care ne duce la îmbrățișarea pasiunii cu totul, fără filtre, fără ezitări; alegem să facem ceva „mai cuminte”, sau mai „cu minte”, dar cu mai puțin suflet, ceva ce nu ne sperie chiar atât tare, ceva unde miza nu este gigantică, unde nu poate apărea o destructurare.
Dacă ești nemulțumit de ce trăiești zi de zi profesional, poți începe cu câteva întrebări, cum ar fi: „de ce fug prin intermediul acestui job?”, „ce dorință mai puternică îmbracă hainele acestui job?”, sau „de ce aș avea nevoie pentru a fi mai aproape de acel sentiment de împlinire și cum aș putea să îl ating?”. Sper ca întrebările acestea să te ducă mai aproape de cele mai mari pasiuni ale tale și să îți faci curaj să te apropii de ele.
