Vreau sa fac altceva
O schimbare de cariera poate surveni cand nu mai avem nicio satisfactie de pe urma job-ului, cand rutina devine coplesitoare, cand exista alte nemultumiri mai profunde sau cand vrem, pur si simplu, sa ne reinventam.
La 18 ani, ni se cere sa alegem o facultate. Vrei nu vrei, crezi ca stii sau nu, trebuie sa te aliniezi solicitarilor si sa decizi ce ti-ar placea sa faci pentru restul vietii tale.
Desigur, chiar si facultatea iti poate oferi mai multe optiuni. Alegerea ei te canalizeaza intr-o directie in care pana la majorat ti-ai descoperit afinitati: stiintele exacte, profilul uman, economia etc.
De aici mai departe, ai cateva optiuni spre care te poti orienta, tinand cont de pregatirea incheiata. Dar maturizarea iti deschide noi orizonturi.
Nu odata am auzit de tineri care, dupa doi trei ani de facultate, renunta pentru a face altceva. Desigur, nu vorbim despre cazurile care ajung sa nu finalizeze nimic, ci despre cei care isi reconsidera optiunile pe parcurs.
Practica este, poate, cel mai bun aliat in intelegerea viitoarei tale ocupatii. Studierea indeaproape a sarcinilor carora trebuie sa te conformezi, a responsabilitatilor pe care le ai de asumat si implicarea efectiva in aplicarea unor notiuni pe care le stii la nivel teoretic sunt aliati care iti pot descrie mult mai clar domeniul spre care te indrepti.
Este adevarat ca o practica in timpul facultatii inseamna de cele mai multe ori munca gratuita, dar trebuie vazuta ca o investitie in propriul viitor.
In primul rand, pentru ca asa cunosti realitatea din jurul meseriei tale, dar si pentru ca acum, de cele mai multe ori chiar de la terminarea facultatii, tI se cere o experienta in domeniu.
In alegerea unei cariere la varste tinere, un rol important il joaca de multe ori familia. Sunt multe cazurile in care parintii isi dirijeaza copiii, spre un anumit domeniu, fie pentru a urma cariera unuia dintre ei, pentru a prelua o afacere de familie sau pentru a se orienta catre o meserie „banoasa“.
Tanarul poate fi astfel directionat catre „ce este mai bine pentru el“ fara a tine prea mult cont de ce i-ar placea cu adevarat sa faca. Pe parcurs, poate aparea abandonul sau persistarea in domeniul ales, pentru a nu-si dezamagi parintii.
Este un cerc vicios, care in ultimul timp s-a mai diluat, avand in vedere largirea paletei de optiuni pe care un tanar le are in alegerea facultatii. Totusi, vorbind despre varsta la care alegerile pe viata nu sunt tocmai felul principal din meniul adolescentului, ghidarea poate fi de cele mai multe ori asumata de catre parinti si acceptata de copil.
„Am incercat, dar nu pot, nu imi place, nu o sa imi placa niciodata.“ Asta i-a spus Matei dupa doi ani de facultate tatalui sau, inginer de meserie, care isi dorea o cariera asemanatoare pentru fiul sau.
„A fost cumplit de dezamagit si a recurs la tot felul de presiuni asupra mea, dar, daca la admitere nu am fost atat de hotarat, atunci eram. Stiam clar ca nu imi va placea niciodata. Culmea este ca am ajuns la un compromis.
Mi-am continuat studiile, am obtinut o diploma, iar parintii m-au sustinut financiar ca in paralel sa ma pot perfectiona in domeniul IT-ului, in care activez in prezent. A fost o perioada destul de dificila pentru mine, dar, cu sacrificii si compromisuri, am obtinut ce imi doream.“
Negocierea este varianta cea mai sanatoasa de a -ti sustine parerile si aspiratiile atunci cand ai o familie autoritara. Desigur, Matei a ales calea grea, dar a putut accepta acest compromis.
Oana, in schimb, si-a schimbat complet alegerea, renuntand la facultatea de medicina dupa aproape trei ani, in favoarea celei de jurnalistica.
„Am crezut ca vor face infarct ai mei, evident medici de meserie. Incercasem si in trecut sa imi sustin optiunile, dar in familia mea, jurnalismul parea un moft, nu o meserie din care te poti sustine.
Totusi, dupa al treilea an de facultate am spus stop si i-am amenintat inclusiv cu abandonul definitiv, daca nu imi accepta optiunea.
A fost un vacarm toata acea perioada si am simtit ca ii dezamagesc, dar asta am simtit si la 18 ani, cand i-am lasat sa aleaga in locul meu. Asadar, m-am impus atunci cand mi-a fost extrem de clar ca nu imi doresc sa fiu medic.“
