Vreau sa fac altceva

„La 50 de ani, m-am apucat de agricultura, dupa 25 de ani in care am construit o mica firma de publicitate. Am simtit nevoia sa ma retrag din acea afacere si sa incep ceva cu totul nou.

Schimbarea a fost una destul de mare, care a presupus inclusiv mutarea intr-o zona de tara. Am avut discutii lungi cu familia si am ajuns in cele din urma si la un psiholog.

In final, dupa ce am lamurit ca nu este doar o pasa, am avut norocul de a fi sustinut de sotia mea in acest nou inceput.

Copiii, fiind mari, nu mai locuiau cu noi, iar schimbarea nu i-a afectat foarte tare. Momentan, consider ca am o viata mai linistita si chiar daca afacerea nu este mare, imi ofera satisfactii si nu regret decizia luata“, povesteste C., 53 de ani.

„Simteam ca imi pierd mintile daca as fi continuat sa predau. Am fost profesoara 15 ani, iar la 39 m-am decis sa renunt in favoarea pasiunii si dorintei mele de a scrie carti pentru copii.

Evident, toata lumea a crezut ca am luat-o razna sau ca le pot face pe amandoua in paralel, fara sa renunt. Dar cu doi copii si o casa de intretinut, nu prea aveam de ales.

Stiu ca presiunea financiara a revenit sotului meu, dar pur si simplu nu mai voiam sa fac acelasi lucru. Simteam ca nu mai am nimic de dat.

Am avut indoieli pe parcurs, pentru ca, trebuie sa recunosc, nu sunt chiar atat de talentata, iar publicarea unor carti presupune un efort financiar pe care nu il puteam face.

Sincer, cred ca pur si simplu voiam sa ma rup de ceea ce faceam. Acum imi castig banii dand meditatii, facand traduceri si scriind in continuare, incercand sa ma perfectionez. E mai greu, dar nu regret“, ne povesteste Alina M., fosta profesoara de limba italiana.

Dorinta de a evada, de a te rupe, este uneori atat de puternica si de persistenta, incat iei decizia de a face acest lucru, uneori fara a-ti calcula prea bine pasii viitori.

Nu te gandesti neaparat cum vei face de acum inainte, ci cum vei fi mai linistit fara anumite obligatii prezente, sufocante. Sprijinul familiei, al prietenilor este esential, pentru ca o astfel de decizie ii afecteaza si pe ei.

De aceea, este indicat ca, inainte de orice schimbare majora, sa analizam bine ceea ce urmeaza sa facem. Uneori, o vacanta poate fi rezolvarea cautata.

Daca dorinta de schimbare persista, atunci va trebui sa ne inarmam cu rabdare si cu asteptari corecte in privinta noii noastre sfere de interes.

In primul rand, veniturile vor avea de suferit, apoi avem nevoie de perseverenta si deschidere spre a invata. Noua slujba nu va fi un raspuns la problemele pe care le simtim in prezent, ci, cel mai probabil, o noua sursa de stres, cum sunt de regula noile inceputuri.

Avand in vedere varsta la care intervine aceasta nevoie, precum si disponibilitatea noastra de a lua totul de la zero, perseverenta si rabdarea sunt factorii cei mai importanti, alaturi de capacitatea de a depasi obstacolele.

Exploratorii si cameleonii

Din toate cate un pic. Asa am putea categorisi acele persoane care incearca mereu ceva nou, fiind motivati de permanenta schimbare a decorului. Ei nu cauta neaparat o cariera in ceva pentru a se simti impliniti.

Cauta explorarea a cat mai multe orizonturi si capacitati personale. Sunt acei oameni mereu pregatiti sa se descopere, foarte abili in a se adapta la nou si constiinciosi in depasirea obstacolelor.

Pare totusi un drum putin in bataia vantului, daca ne gandim la indatoririle omenesti si sociale, la nevoile prezentului, acelea de a fi responsabil si independent financiar.

Acesti oameni, foarte probabil, nu vor face avere daca nu includ speculatiile in aventurile lor, dar vor avea satisfactia unei impliniri sufletesti si curajul de a-si urma pornirile.

Din nou, precizez ca ii exclud din aceasta prezentare pe cei care nu se simt multumiti indiferent ce ar face. Ma refer mai degraba la cei care nu refuza oportunitatile care se ivesc si pornesc cu curaj pe un nou drum, atunci cand simt ca au ceva de dat si de primit de la un anumit domeniu de activitate.

I-am numit cameleoni intrucat, cumva, aceste persoane se integreaza mereu in acel ceva nou, devenind o parte suficient de semnificativa a activitatii intreprinse. Nu o fac de dragul de a face, ci dau tot ce-i mai bun din ei. De cele mai multe ori, astfel de persoane sunt percepute ca fiind boeme sau, mai neplacut, inconsecvente.

Este adevarat ca, iesind din tiparul asteptarilor comune (acelea de a avea o slujba, o familie, un rost), riscam sa dezamagim pe cei din jur. Dar, de multe ori, o astfel de dezamagire este incomparabil mai mica decat frustrarea de a nu fi tu insuti si de a te cenzura.

Consilierea, psihoterapia si coaching-ul sunt instrumente pe care le avem la indemana atunci cand se instaleaza crizele, dorintele de schimbare, nemultumirile si blocajele.

Starile conflictuale sau insatisfactiile constante pot fi clarificate cu ajutor specializat, astfel incat atunci cand ajungem sa luam o decizie, sa fim convinsi ca este cea corecta fata de noi si cea care reflecta nevoia reala pe care o avem.

De Iulia Barca