Cum e de când a venit pe lume fiul nostru? Suntem ca doi adolescenți care se ascund prin casă să facă sex
„Am știut dintotdeauna că fiul meu va avea umor. Pentru că noi, cei doi autori ai lui, avem cu carul. Spuneam că va învăța să facă mișto înainte să spună «mama» sau «tata». Ce nu știam, e că va face mișto de noi.
Începând din prima zi în care l-am adus acasă, cu lecțiile de proaspăt părinți învățate, siguri că vom respecta regulile necesare pentru a ne păstra și viața de cuplu. Respectiv, regula numărul 1: copilul doarme în pătuț.
Regula a fost rescrisă când, ajungând acasă seara, de la spital, Nikola a plâns până ce, disperați, am venit cu aceeași soluție: să doarmă cu noi.
Citește și:
Cum e să ai un copil mic? Ultimul lucru la care te mai gândești e sexul
Și s-a liniștit, pentru că, din ziua aceea, numai el a făcut regulile, iar noi ne adaptăm din mers. Viața de cuplu pe care ne-o doream? Suntem ca doi adolescenți care se ascund prin casă să facă sex. Că doar nu putem de față cu copilul!
Iar patul este proprietatea lui, deci gata cu prostiile! Așa au trecut cinci ani. Și dacă speram să fiu un părinte echilibrat, mi-a ieșit cu totul din minte acest deziderat.
Acum, sper ca măcar să nu ajung să îmi dau toată pensia pe psihologi. Pentru mine, soț și copil. Deși sunt șanse. Cel mai mult mi-am dorit să se simtă iubit.
Să știe că se poate baza pe noi și că îl iubim, indiferent ce se întâmplă. Apoi i-am zis să se îmbrace, și a început circul. Întâi, că nu vrea. Apoi, că vrea costum și papion ca să meargă la grădi. Și cizme de cauciuc. Credeți că nu l-am lăsat?
De jumătate de oră trebuia să fiu la birou. Aveam chiar și materiale de cărat cu mine. Și rucsacul lui cu echipamentul pentru ora de sport. Și flori pentru doamna, că era ziua ei. Și pe ursulețul Lae, care are un metru și trebuia să o serbeze și el pe doamna.
Așa că, îmbrăcată în rochie, pe tocuri, cu un copil la papion și în cizme de cauciuc, încărcată ca o sorcovă, transmițând gânduri călduroase tuturor deplasărilor soțului meu, mereu în cele mai nepotrivite momente, am coborât la mașină.
Pe scări, Nikola a realizat că nu e o zi bună pentru grădi și că merge la serviciu cu mine. Și dacă nu îl iau, nu urcă în mașină. Așadar, ca o doamnă ce arătam și mamă iubitoare ce mă vreau, am început să-l împing cu un crac înspre mașină.
Șuierând: «Ba o să mergi la grădi!». Și dă-i și-mpinge, și scrâșnește din dinți, și ține florile, și luptă-te cu Lae, totul sub privirile critice ale bunicelor venite de la piață.
Și nelipsitele comentarii, desigur, că «uite ce doamnă se crede și asta și cum se poartă cu copilul…». Așa că, să fii părinte este o provocare în fiecare zi.
Pleci la drum cu cele mai bune intenții, dar sigur nu iese totul «doi pe față, doi pe dos», cum ai învățat tu că se face. Mai mult pe dos se-ntâmplă.
Dar totul merită, atunci când copilul tău îți ia fața între mânuțe și îți spune: «Mami, eu pe tine te iubesc cel mai mult!». Pentru tati e mai complicat, el fiind pe locul trei, imediat după Lae.“
Foto: Shutterstock
