Cuplul ne poate ajuta să evoluăm, ne modelează şi ne pune o oglindă în faţă. Dar ești dispusă să faci asta și să vezi?

„Experienţa mea de cuplu m-a învăţat un aspect foarte important: atunci când alegi pe cineva ca partener de cursă lungă (sau speri să fie aşa), este bine să te uiţi, în primul rând, la capacitatea sa de adaptare şi la felul în care îşi modelează propriul univers.

Dacă are unul şi dacă se ocupă de propria dezvoltare, astfel încât să poată oferi din ceea ce are şi ceea ce este şi nu să ia din nevoie sau din lipsă.

Când o persoană este preocupată în egală măsură de cine este, ce are de făcut şi care este contribuţia sa la mediul în care se manifestă, poţi fi sigur(ă) că vei avea lângă tine mereu pe cineva capabil să crească şi să ţină pasul.

Citește și:

Dacă timpul trece, EL nu apare și nu ești în cuplu… ocupă-te de tine

Nu e ușor să fii mamă… dar zău că merită!

Cea mai relevantă experienţă de cuplu a fost căsnicia mea de 12 ani. Am învăţat multe atât în timpul ei, cât şi după ce aceasta s-a încheiat, şi am putut urmări şi analiza comportamente şi interacționări before&after.

Dacă cei doi nu sunt pregătiţi să înfrunte împreună ciclul firesc al vieţii-moarte-viaţă, aşa cum se întâmplă în toate fără să facă excepţie relaţiile umane, atunci cu siguranţă există un termen de expirare pentru relaţie.

Să fii pregătit să laşi ceva să moară doar ca să se poată transforma, metamorfoza în altceva, ai nevoie nu numai de curaj, dar şi de multă inteligenţă emoţională.

De obicei, noi şi relaţia dintre noi se transformă, însă nu rezistăm în aceeaşi conjunctură decât dacă partenerul înţelege procesul şi i se alătură benevol, cu curaj şi bunăvoinţă. Orice altceva este o luptă damnată din start, orice ţine de orgolii, aşteptări şi nonacțiune.

Depinde mult şi peste ce obstacole au de trecut împreună. Dacă reuşesc să se privească ca o echipă atunci când se simt personal ameninţaţi de o conjunctură exterioară sau chiar de către partener.

Fisurile survin de obicei din incapacitatea amândorura de a privi dintr-un unghi similar problemele cu care se confruntă.

Varianta neconvenţională pentru mine înseamnă poate lipsa căsătoriei, dar nu şi lipsa asumării responsabilităţii celuilalt atât din punct de vedere emoţional, cât şi pragmatic, în legătură cu tot ceea ce ţine de bunăstarea comună a celor doi.

Indiferent de ce hotărăsc cei doi, să fie o relaţie exclusivă sau deschisă, neapărat să fie în asentimentul amândurora. Și mai cred că s-au pierdut bunele maniere. Timpul acordat cunoaşterii. Preludiul, curtarea.

Femeile şi-au cerut cu atâta obstinaţie puterea şi învestirea în drepturi, încât balanţa s-a înclinat prea mult înspre ele atunci când vine vorba despre muncă şi familie, pe care acum trebuie să le managerieze foarte bine pe amândouă.

Au vrut şi în fruntea batalionului, şi cu atribute masculine, şi meseriile predominant masculine, dar fără să le ierte cineva dacă «uită» să fie mai feminine, mai materne sau mai docile.

Acum, bărbaţii le vor pe toate într-o femeie, trag cât pot de mult de abilităţile lor de a jongla cu viaţa. Din această cauză, bărbaţii s-au efeminat puţin, se plâng mai mult, lasă multe în cârca femeilor, cer atenţie şi respect, devenind mai fragili decât în oricare alt secol.

Feminismul nu mi se pare că ar fi produs probleme atâta timp cât femeia ar fi dispusă să-şi asume pe de-a întregul această evoluţie.“

Foto: Shutterstock