Ai grijă să nu te simți prea confortabil cu pisica…
În timp ce unii par să aibă relații de cuplu cu mai multă ușurință, alții au decis deja că sunt mai fericiți cu animalele de companie. Totuși, pisica nu ajunge. Sincer, acum.
Citește și:
Eram dependentă de shopping până am înțeles ce nevoie reală am
Nu caut un bărbat care să mă salveze
Eu mă înscriu în categoria celor care au eșuat în câteva relații de cuplu, îmi place să cred, din culpă comună. Respectiv, am ales aiurea cam tot ce am ales să îmi fie partener de cuplu. Cu cinci ani în urmă, am decis să adopt. O pisică.
Nu mă simt pregătită, nici dornică să am copii. Dar asta pentru că, după standardele mele, nu am ce să ofer unui copil. Respectiv, disponibilitate emoțională, un părinte stabil (dacă nu mă descurc să produc doi), singuranță materială, etc.
Da, știu, „copiii se fac ușor și cresc până la urmă” (cum am tot fost sfătuită), dar, cum spuneam, să fac un copil ca să explorez o abilitate pe care mi-a dat-o natura, e iresponsabil. Aș putea, la fel de bine, să văd cum stau cu abilitățile telepatice sau mai știu eu ce alte „daruri” ale naturii avem.
Revenind la pisică, am constatat că, de cinci ani, sunt atât de bine cu mine încât nici nu m-am mai străduit să intru în vreo relație.
Mai mult, am reușit să refuz un tip simpatic pe motiv că era stăpân pe câine și… nimeni nu strică feng-shui-ul pisicii mele. Adevărul este că sunt atașată de ea, este o parte importantă a familiei mele, îmi oferă afecțiune și necesită fix cât am și eu resurse să ofer. Respectiv, relația ideală.
După multe îndemnuri că „te apropii de o vârstă, bine că ai pisică” și „e păcat să nu faci un copil, cu așa ochi frumoși ca ai tăi” (iată, o altă condiție esențială de a te reproduce este frumusețea ochilor), nu am schimbat absolut nimic, dar, recunosc, încep să revin mai mult către mine.
Nu spun că din cauza pisicii nu am o relație, dar am refuzat să o am crezând că nu îmi lipsește nimic. Am prieteni, am familie de origini (îngrijorată de nesăbuința mea de a nu mă mărita să fac și niște copii), dar îmi lipsește un partener.
Pe scurt, e bine să nu te simți prea confortabil cu pisica. A, în măsura în care te ajută să constați că viața este frumoasă și împlinită chiar dacă nu faci parte dintr-un cuplu, atunci este perfect! Dar nu o lăsa să acopere propria ta lașitate de a mai încerca, de a mai da o șansă, de a te expune (inclusiv) riscului de a fi dezamăgită. Pentru că viața este despre multe altele, nu doar despre pisica pe care o iubești.
Foto: shutterstock.com
