„Așa nu“ în dating online: Îmi placi, ești o tipă mișto. Uite o poză cu mine dezbăcat!

Și eu îl plăceam, părea un tip simpatic. Nu consider comunicarea virtuală vreo formă de dating online, dar poate fi un soi de trailer înainte de a vedea un om. Iar uneori, ar trebui să fie din acela, cu avertismente…

Citește și:

Uneori, un compliment poate produce un reflux gastroesofagian. Zău!

Doar pentru că tu vrei o relație serioasă, nu înseamnă că el va ține cont de asta

Timpul și dispoziția mea de a comunica online cu diverși necunoscuți converg către zero. Lucru care îmi priește, pe motiv că din experiență și din cele câteva cărți citite (după ce am terminat colecția Danielle Steel, desigur) a reieșit că nu ai nici cea mai mică idee despre celălalt, doar pentru că chat-uiți.

Așa că îmi salvez neuronul și puținul timp rămas între x joburi și prefer să citesc (de data asta colecția Jo Nesbo) sau să vorbesc cu prietenii (care și pe chat sunt cum îi știu eu în realitate).

Am însă noroc și pozele mele de profil plus cele 2-3 postări relativ corecte din punct de vedere gramatical, asta pentru că sunt în egleză, mai atrag câte un tânăr (sau puriu) aventuros în ale comunicării.

De curând, un băiat pe nume Alex a început să-mi scrie și eu să-l ignor, din simplul motiv enunțat mai sus: timp și dispoziție zero. Dar părea un tip isteț, așa că mi-am spus că uneori e bine să mai las cărțile și să dau o șansă celor vii.

Am vorbit două zile despre orice și nimic. A fost amuzant și pe alocuri antrenant. Nu îmi displăceau discuțiile cu el, iar dacă mi-a permis și timpul, le-am dar curs. L-am lăsat să mă analizeze și să își spună că e sigur că îl analizez și eu. (Știu asta, pentru că și-a spus în scris, către mine.)

Despre cât îl analizam nu aș avea prea multe de zis eu, întrucât pe analize cer bani. Aș zice că nu l-am analizat prea mult, dincolo de câteva impresii de suprafață pe care le-am pescuit dintr-o deformare profesională.

Cât mă interesa băiatul? Mediu spre deloc?! Pe scurt, nu mă deranja să vorbim, ba chiar am apreciat câteva intervenții. Aș spune că avea potențial de ieșit la o cafea, respectiv îmi stârnise curiozitatea. Noroc că a dat cu ea de pământ în două zile. Nu i-a luat mai mult.

Acum, nu sunt vreo nescoasă în lume, ba chiar mă laud cu simțul umorului. Am prieteni băieți care apreciază că pot discuta „liber” în prezența mea.

Nu leșin dacă înjură când îi apucă, nu le fac observație, nu îi judec pentru că nu au luat flori iubitei. Dar constat că vremurile se schimbă și, cu toate astea, jur că nu am niciun chef să „țin pasul” cu anumite schimbări.

De ce? Păi, în 2 zile de conversație cu tânărul și amuzantul Alex, s-a gândit că mi-ar face plăcere să primesc o poză cu posteriorul lui. Gol.

Mă întrebase ce zi am avut, iar poza a venit în mijlocul răspunsului meu rămas blocat de priveliștea nudă. Am auzit de „dick pic”. Știu și despre ce e vorba, că na, am avut ceva iubiți pasionali. Dar „ass-pic” după ce abia am aflat cum te cheamă?! Îmi scapă ceva?

Sincer, mi-a scăpat un „hai că ești deștept” – se vedea din poză.

Nu i-am dat prea multe explicații pentru că nu mă simt datoare cu ele. Evident, le-am auzit pe ale lui.

Cred că reieșea din toată schema că nu am umor, nu țin la glume și nici nu sunt suficient de relaxată. Eu m-am tot relaxat în prezența prietenilor sau noilor cunoștințe, dar cumva, niciunul nu a avut o astfel de inițiativă de a ne arăta cururile.

Și cum se potrivea chestia asta în propoziție? „Salut, sunt Alex, am vorbit ieri online. Ce mai faci? Stai să îți arăt ce fund am!”

M-am gândit și dacă o fi fost stârnit de ceva zis de mine – noi neflirtând deloc. S-ar putea să da. Începusem răspunsul la „ce zi ai avut?” prin a-i spune că am răcit și-mi curg mucii. O fi și asta vreo chestie kinky.

Poate oi fi de „modă veche”, dar eu prefer un bărbat care să își țină pantalonii pe el până primește undă verde. Altfel, jur că mi-aș pune întrebări și dacă se duce să ia pâine…

Este asta noua variantă de dating online?

Foto: shutterstock.com