Chiar nu îmi pasă ce părere are despre mine un tip care s-a purtat urât
Ieșisem de câteva ori, comunicam, se purta frumos… totul părea ok. Apoi s-a purtat urât. Eu nu mai vreau să am nicio legătură cu el și nici ce părere are despre mine nu mă interesează prea mult.
Citește și:
„Așa nu“ în dating online: Îmi placi, ești o tipă mișto. Uite o poză cu mine dezbăcat!
Uneori, anumiți oameni apar în viața ta fix la momentul potrivit
Lucrurile mergeau ok. Este un tip educat, care se poartă frumos (mă rog… așa părea), cu care ai ce discuta și cu care eram interesată de mai mult.
Mai ales când și din partea lui veneau semnale. Am ieșit de câteva ori, am făcut sex, lucrurile au fost peste așteptări. Chiar ne potriveam și în pat, și în afara lui. Iar faptul că se purta foarte frumos, dădea cu mai multe plusuri.
Știam că urmează să plece din țară o lună și jumătate. La începutul unei posibile „relații” nu îți faci prea mari probleme… deh, îți place, dar nu îți faci planuri. Așadar, bănuiam că din când în când, ne vom mai auzi, vom păstra legătura. Cum și tot vorbisem de altfel.
Realitatea bate filmul, însă, iar el a reușit să dispară cu totul pe parcursul acestei călătorii. Am vorbit de 2 ori, în prima săptămână, apoi liniște pe toate fronturile.
Am acceptat lucrurile așa cum sunt. Da, îmi plăcea, nu, nu m-a bucurat să văd atitudinea… dar se poate întâmpla. Prin urmare, nu am aprofundat dezamăgirea și mi-am văzut de treabă.
S-a întors, însă. Și, cu această ocazie, am primid mesajul cu tentă jucăușă (probabil?) „mai vorbești cu mine?” urmat de un smiley.
Probabil multe dintre noi avem un cerc de prietene apropiate. Poate chiar și o cea mai apropiată/cea mai bună prietenă.
Eu am două prietene apropiate cărora le-am relatat despre acest mesaj. Evident, cu întrebarea „Cum reacționezi la așa ceva?”.
Răspunsurile au fost pe măsura așteptărilor și cunoștințelor mele (doar suntem femei educate): „zâmbești și tu și spui ceva generic”, „fă-te că nu înțelegi” sau „fă o glumă, că ai umor”. Pe scurt, între noi fetele fie vorba: nu te da rănită!
Analizasem și eu aceste opțiuni, dar decizia mea a fost alta. Mă doare lateral stânga ce crede ăsta despre mine, dar, mai important de atât: eu nu vreau să răspund la mesajele lui. Da, s-a purtat urât – reiese că e și el conștient după mesajul ales.
Da, nu mi-a picat bine – chiar nu trebuie să fii o „sensibilă” ca să îți pice prost așa un eveniment. Și, cel mai important lucru: nu mă mai interesează, nu vreau să comunic cu el și nici să „rămânem prieteni”.
Crede că sunt o frustrată? Crede că „fraiera a pus botul”? Astea sunt problemele lui existențiale, iar eu nu simt nevoia să mă justific sau să „îi las o impresie bună”. Contează că el nu mi-a lăsat mie o impresie bună. Restul e balast.
Așadar, uneori, dorința de a te comporta civilizat, de a nu arăta celuilalt că te afectează un comportament sau cea de a fi „the better person” pică în plan secundar. Respectiv, fac fix ce simt eu. Pentru că e vorba despre mine, nu despre el.
Foto: shutterstock.com
