Now Reading
Chiar nu mă entuziasmez când văd orice copil…

Chiar nu mă entuziasmez când văd orice copil…

Cei mici îmi sunt simpatici. Unii, cel puțin. Se spune că nu există copii urâți și sunt de acord cu acest lucru, pentru dezvoltarea lor armonioasă… Dar eu chiar nu mă entuziasmez la orice copil.

Citește și:

Nu orice fost iubit este memorabil….

Îmi prevăd un viitor strălucit în sport. La câte entorse am făcut, clar am potențial

Cred că trec drept un soi de Grumpy din desenele animate. Sunt sarcastică și de fel, îmi lipsesc manifestările de drăgălășenie pe care le văd atât de des la alte femei.

Nu sar între cratițe când am bărbați prin preajmă ca să le arât cât de gospodină sunt. Nici nu mă machiez înainte să dorm cu iubitul. Iar la capitolul copii… nu simt nevoia să mă joc cu ei, doar pentru că sunt în preajmă.

Piatra mea de încercare, însă, este să fac complimente mămicilor. Da, înțeleg, au un copil, dar așa cum nu îi spun ce frumos este bărbatul, tot așa aș prefera să nu existe aceste așteptări din partea lor „Uite ce drăgălaș este!” – „Cine?”

Este extrem de sănătos ca mămicile să își vadă copiii frumoși. Dacă există și altfel de cazuri, le recomand psihoterapia. Fie mămicii acum, fie copilului mai târziu.

Totuși, eu, ca observator din exterior, am o privire obiectivă. Nu este „odorul” meu și nici rațiunea mea de a trăi. Și dacă e să fiu sinceră… aia e, dați cu pietre, sunt și copii urâți!!

Am o amică devenită mămică de fetiță recent. Cea mică seamănă leit taică-su, iar soțul din dotare aduce a hamster. Ce să mi se pară frumos? E un copil, e simpatică. Dar nu pot să leșin când vine maică-să și mi-o vâră sub nas „Uite ce prințesă frumoasă are mama!”.

By the way, lady, mai ușor cu „prințesa”. Aș vrea să aud o mamă care laudă comportamentul copilului mai des. Realizările.

Care îi dă încurajări sustenabile și mai multă încredere în el. Sunt complimente mai sănătoase și utile copilului. „Ești cea mai frumoasă prințesă”… are dezavantajul că la un moment dat o să afle că maică-sa a mințit-o.

Și pe urmă, pe ce să se mai bazeze copilul când nu a fost încurajat pentru inițiativă, creativitate, inteligență, bunătate, toleranță, empatie, altruism?

Mă rog, probabil dacă îi răspund amicei la întrebarea „Nu e frumoasă scumpetea mică?” prin „Ai o fetiță extrem de altruistă” cred că nu se va simți flatată…

Celor ca mine le recomand să se piardă în mulțime în astfel de momente. Să vorbească la telefon sau să emită un „aaaa” cu entuziasm dar nearticulat prin nimic mai mult de vreun zâmbet. Nu e frumos să mințim, dar uneori e bine să nici nu spunem ce gândim.

Foto: shutterstock.com

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top