Confesiuni: Care este cel mai mare regret al tău?
Cu toții avem regrete, iar câțiva cititori au răspuns provocării noastre lansate prin această întrebare. Chiar, care este cel mai mare regret al tău?
Citește și:
În iubire caut mereu ceva mai bun. Problema sunt eu…?
Tu ai calitățile pe care le ceri de la un partener de cuplu?
Anca 28 ani – „Nu am fost lângă mama când a murit”
Încă mă bântuie sentimentul de vină și regret că nu am fost lângă mama în ziua în care a murit. Suferea de cancer, era în stadiul terminal și internată în spital.
Fusesem la ea în vizită, dar am plecat la serviciu. La două ore după plecarea mea s-a stins. Regret imens că a fost singură și că nu eram acolo.
Andrei 54 ani – „După divorț, pentru a-mi evita soția, mi-am evitat și copiii”
Am divorțat la 36 de ani, din cauza isteriilor soției mele. Stările ei fluctuau, urla, țipa, trântea, vorbea urât, voia să mă controleze constant, iar eu nu am mai rezistat. Am stat 10 de dragul celor 2 copii, dar apoi am divorțat.
Am încercat să rămân aproape de ei, dar pentru a evita întâlnirile neplăcute cu fosta, nu am fost pe cât de prezent ar fi trebuit să fiu. Acum am o relație bună cu ei, dar am pierdut aproape 10 ani din viața lor. Iar anii aceia nu îi pot recupera.
Când văd că vreunul dintre ei are câte o problemă afectivă sau comportamentală, mereu mă gândesc dacă lucrurile ar fi fost altfel dacă rămâneam mai aproape…
Maria 6 ani – „Regret că m-a pedepsit mama”
Am stricat jucăria unui copil mai mic, pentru că m-am supărat pe el. Mama s-a supărat pe mine și m-a pedepsit. Copilul acela a plâns destul de mult. Cred că am făcut o greșeală.
Dana 30 de ani – „M-am căsătorit de teamă să nu rămân singură…”
La 30 de ani sunt divorțată și am un copil. Îl iubesc enorm și este singurul lucru bun de pe urma căsniciei mele.
Totuși, m-am căsătorit la 27 de ani pentru că mă credeam bătrână și aveam impresia că nu voi mai găsi pe nimeni. Așa că m-am mulțumit cu relația pe care o aveam… Regret modul în care gândeam atunci și că a trebuit să trec printr-un divorț să înțeleg asta.
Marius 45 ani – „Am urmat facultatea pe care și-o dorea tata”
Nu mi-a plăcut avocatura vreodată, dar fiind cariera tatălui meu, m-a îndreptat spre această meserie. Dorința lui supremă a fost să lucrez în firma lui și nu voia să audă de alte opțiuni.
La 18 ani am intrat la Drept și m-am chinuit prin facultate câțiva ani. Am absolvit, apoi m-am certat cu tata și i-am spus că i-am făcut cadou patru ani, dar că eu nu voi fi niciodată avocat.
Acum am o galerie de artă și un doctorat în Istoria Artei. Tot ce mi-am dorit, dar cu un start mai târziu.
Tata, în cele din urmă, m-a iertat. Aș fi vrut să am curaj să discut cu el la 18 ani și să mă lupt pentru ce îmi doresc.
David, 5 ani – „I-am spus mamei că nu vreau o surioară”
I-am spus mamei că nu vreau o surioară și am plâns. Acum mi-am cerut scuze pentru că îmi place de bebelușul nostru.
Ioana, 25 ani – „Am ratat concertul formației mele preferate”
Primisem cadou un bilet pentru concertul formației mele preferate, care nu mai fusese în țară până atunci. Eram tare fericită.
Înainte de concert cu două luni m-am îndrăgostit de un băiat căruia nu îi plăcea formația respectivă. Iar eu am decis ca în seara concertului mai bine să merg cu el la film… Aveam 20 de ani și atât m-a dus capul!
Am regretat enorm. Au trecut câțiva ani până am avut ocazia să ajung la un alt concert al lor. Nu mai spun că relația respectivă nu merita vreun sacrificiu… Dar îmi asum prostia făcută.
Foto: shutterstock.com
