Confesiuni: Ce înseamnă să fii un părinte bun?
Cu toții ne punem această întrebare și fiecare dintre noi își dorește să fie un părinte cât mai bun. Iată confesiunile câtorva părinți haioși.
Citește și:
Confesiuni: Care este cel mai mare regret al tău?
Oricât ne-am dori o relație de cuplu, fiecare are ritmul lui…
Daniela, 42 ani – „Strângem bani să le plătim psihoterapia”
Am citit undeva un citat al actriței Michelle Pfeiffer, care a rămas cu mine și sună cam așa: Ne străduim să facem totul cât de bine se poate pentru copiii noștri, iar dacă greșim, sperăm să avem destui bani încât să le plătim psihoterapia. Cred că mă relaxează cumva citatul acesta.
Sunt convinsă că facem greșeli, pentru că suntem cu toții oameni și avem defectele noastre. Dar, cât timp avem cele mai bune intenții și copiii rămân o prioritate, cred că ne descurcăm destul de bine…
Dorin, 38 ani – „Fiul meu ne cataloghează după cum îi convine”
Matei are 4 ani și, în funcție de cel care cedează șantajului lui emoțional, suntem pe rând iubiți și neiubiți. Îl iubim enorm, suficient încât după toate planurile de a nu dormi NICIODATĂ cu copilul în pat, când l-am adus acasă de la spital l-am băgat direct între noi. Pentru că plângea și așa s-a liniștit. Și acolo a rămas.
Acum, trebuie să fim mereu pe fază și să discutăm ce are voie și ce nu. Altfel, dacă unul cedează și face ca el devine brusc „părintele preferat”.
Cred că să fii un părinte bun înseamnă să nu îți faci atât de multe probleme că nu îți crești bine copilul și să te bucuri de toate momentele petrecute cu el. Fiecare învață din mers ce are de făcut…
Magda, 39 ani – „Să știi să îți asculți copilul”
Eu am fost mereu competitivă și, fără să mă gândesc că fac un lucru rău, o tot stimulam pe fiica mea în această direcție. Dar ea este o fire mai sensibilă și mai retrasă. Credeam că astfel va avea mai multă încredere în sine.
La cinci ani a venit odată de la grădiniță și mi-a spus că „mama Ioanei o iubește mult pe Ioana”. Evident, i-am spus că și eu o iubesc mult, dar ea a insistat. Am rugat-o să îmi spună cum o iubește, iar atunci mi-a mărturisit că o lăuda foarte mult deși, în ziua respectivă, desenase mai urât decât ea.
Am înțeles nevoia reală a copilului meu și cât greșeam cu competitivitatea. Să fii un părinte bun cred că înseamnă și să știi să îți asculți copilul. Am grijă de atunci să îi ofer ceea ce văd și simt că are ea nevoie, nu ce cred eu că ar fi (mai) bine pentru ea.
Mihai, 29 ani – „Și bărbații pot schimba scutece”
Eram foarte fericit că am un copil, dar în lumea fantastică din capul meu, eu mă jucam cu el, iar soția era desemnată cu grija totală.
Am văzut-o că cedează de oboseală și stres, așa că am învățat să schimb și eu un scutec. Culmea, nu e mare inginerie. Important e să ții minte să îl și arunci… Acum împărțim responsabilitățile și suntem mai fericiți amândoi.
Cred că să fii un părinte bun este să înveți să faci ceea ce are nevoie copilul tău. Și să faci echipă cu jumătatea semnificativă.
Foto: shutterstock.com
