Cum e într-un cuplu unde partenerii au același sex? La fel ca într-un cuplu heterosexual – Mai mult decât momentele fericite, dramele sunt cele care pun la încercare o relație
„Andrew și cu mine suntem împreună de aproape 12 ani. Nu știu dacă e mult sau puțin. Mie mi se pare că suntem împreună dintotdeauna. Pentru mine, cuplul înseamnă Honey, I’m home!
Înseamnă zâmbetul din fiecare dimineață, căldură și grijă, vacanțe, surprize, ceai de mușețel cu lămâie și miere atunci când sunt răcit, înseamnă răbdare, sfaturi, masaj când mă doare spatele sau doar mă alint, înseamnă că eu pun masa și el spală vasele, înseamnă amintiri, planuri comune și idei – altele decât ale mele.
Nu știu dacă traiul în cuplu e ceva indispensabil. Depinde. Pentru mine e dezirabil. Cred că așa sunt construit. Sigur că aș putea trăi și singur, însă ar fi mult mai plictisitor.
Citește și:
Sex cu fostul iubit? Păi dacă tot ne-am despărțit, ce-mi mai trebuie?
Îmi place viața de cuplu și întotdeauna am admirat cuplurile care au reușit să rămână împreună mult timp. Însă asta nu înseamnă că e ceva greșit cu cei care se simt mai bine fără să fie într-o relație.
Cred că fiecare trebuie să-și dea seama ce i se potrivește și să trăiască așa cum dorește. Nu mai suntem pe vremea lui Pazvante, când ne păsa mai mult de ce zicea lumea decât de fericirea proprie.
Sau, mai bine-zis, de lipsa ei. Povești frumoase am strâns foarte multe în toți anii ăștia. Foarte multe și foarte frumoase. Însă cred că mai mult decât momentele fericite, dramele sunt cele care pun la încercare o relație.
O pot destrăma sau consolida. Cea mai grea perioadă din viața mea a fost din momentul în care mama a fost diagnosticată cu cancer în fază terminală și până acum.
Pentru că durerea nu a dispărut odată cu dispariția mamei. Ea e acolo. Doar că m-am mai obișnuit cu ea. Andrew a fost lângă mine și lângă mama tot timpul. Nu numai că m-a susținut moral, însă a îngrijit-o cot la cot cu mine.
Îi gătea și o hrănea, o ajuta să se ridice și să meargă, o amuza cu glumele lui, o masa pentru a-i stimula circulația periferică, era atent ca perfuziile să nu intre paravenos, îi verifica temperatura. Exact ca mine.
Nici măcar 0,001% mai puțin. A iubit-o foarte mult și a suferit enorm când am pierdut-o. Și deși am avut prietenii și familia aproape, realitatea e că nu aș fi reușit să trec prin toată povestea asta fără el.
Sau n-aș fi reușit, fără s-o iau razna. Pentru mine, Andrew e de neînlocuit. Un om pe care îl iubești și care te iubește înzecit, la rândul lui, e rara avis. Cred că iubirea este liantul în cuplu. Cu tot ce derivă din ea.
Comunicare, dialog, atenție, ajutor, răbdare, ascultare, empatie, flexibilitate, înțelegere, altruism… Lipsa iubirii duce nu numai la fisuri, ci și la rupturi. Crezi că e posibil ca oamenii să trăiască în variante mai neconvenționale de cuplu?
Dacă prin «varianta convențională» înțelegi «familia tradițional㻓 (mama + tata +/- copil, -ii), răspunsul este DESIGUR. Normele impuse de societatea românească au la bază Biblia.
Ca majoritatea societăților conservatoare. Povestea asta cu religia m-ar lăsa rece dacă la noi nu ar avea amploarea asta.
Credința ar trebui să fie ceva intim, iar religia n-ar trebui transformată într-un organism care impune limitarea libertăților unor cetățeni care nici măcar nu aderă la principiile ei. Religia ține strict de geografie.
Recent, am călătorit în India. Acolo este absolut normal ca un bărbat să aibă mai multe neveste. Dacă ne-am fi născut acolo, ăsta ar fi fost «normalul» nostru. Urăsc cuvântul «normal». Pentru că toți suntem diferiți.
Și aderarea la norme pe care de multe ori nu le înțelegi sau cu care nici măcar nu ești de acord, nu duce la nimic bun. Am prieteni care trăiesc de mulți ani împreună, fără să fie căsătoriți. Unii au copii, alții nu.
Nu mi se pare nimic ciudat. Nici lor și nici copiilor lor. Nu sunt mai nefericiți că nu sunt căsătoriți. Am prieteni care trăiesc în trio. De foarte mulți ani. Sunt fericiți așa.
Iar noi, prietenii lor, nu-i iubim mai puțin doar pentru că asta îi face fericiți. Nici nu-i întrebăm cum e la ei acasă. Că nu e treaba noastră. Nici nu-i «acceptăm». Ăsta e un alt cuvânt pe care îl urăsc.
Pentru că se presupune că fac ceva greșit. Iar eu nu consider că e nimic greșit în căutarea fericirii. Pentru că vorbim despre adulți perfect capabili să decidă pentru viețile lor.
Până acum nu mi-au solicitat sfaturi, așa că sunt convins că se descurcă și singuri. Ce crezi despre cuplul în relație deschisă, neexclusivă, de pildă? Este o variantă absolut firească atâta vreme cât lucrurile sunt discutate și agreate.
Mi se pare mult mai cinstit să accepți că preferi varietatea și să trăiești în continuare alături de partenerul tău, având libertatea de a trăi și altfel de experiențe, decât tradiționala amantă sau tradiționalul amant din foarte multele familii tradiționale.
Iubirea și sexul nu sunt sinonime. Poți avea o relație sexuală intensă și fără să iubești. Poți avea un friend with benefits.
Mai ieșiți la un film, la un suc, mai dați o tură de Herăstrău cu bicicletele și, din când în când, ajungeți și în pat. Avantajul e că nu există presiune. Nu sunt drame și îndrăgosteli. Fiecare își știe locul și nu se fac promisiuni inutile.“
Tibi, 39 de ani
Foto: Shutterstock
