Cum să (nu) pui pe fugă un bărbat cu care îți dorești o relație
Eram pregătită pentru o nouă relație. Îmi era foarte clar. Iar karma m-a ajutat să găsesc un bărbat cu care să vreau asta concret. Dar eu, aparent, aveam alte planuri. Despre care nici eu nu știam.
Citește și:
Am trăit într-o relație toxică. E timpul să te părăsesc!
Tu ai calitățile pe care le ceri de la un partener de cuplu?
Nu știu dacă petrecând mult timp într-o relație toxică, așa cum a fost relația mea, ajungi să fugi de orice aduce a relaționare sănătoasă. Tare sper să nu fie adevărat.
Știu că am anumite „traume”, știu că patru ani într-o relație nocivă se vindecă mai greu, dar am făcut tot posibilul: sunt singură de aproape un an, am fost la psihoterapie, mă ocup de dezvoltarea mea personală…
Adevărul este că în mintea mea, o nouă relație era ușor de gestionat. În practică, mi-am dat cu stâgu-n dreptul, iar pe el l-am pus pe fugă.
Cum așa? Pentru că teama mea de respingere a fost atât de mare când am văzut că îmi place acel bărbat, încât am fost proactivă: până să mă respingă el, îl voi respinge eu!
Fostul meu iubit îmi sublinia frecvent că nu sunt suficient de bună. Oare cât de mult am ajuns și eu să cred asta despre mine?
Pe Bogdan l-am cunoscut on-line, pe un site de dating. Arăta bine, vorbea frumos, avea simțul umorului și intelect cât cuprinde. Conversația noastră a prins avânt și, în scurt timp, le-am ignorat pe toate celelalte începute cu alți „utilizatori”.
Apoi, mi-a propus să ne cunoaștem. Nu suntem din același oraș, așa că am ales un teren neutru. Ne-am întâlnit la Predeal.
Iată și tehnicile mele care l-au pus pe fugă:
La scurt timp după întâlnire, mi-a spus că sunt mai frumoasă decât în poze. M-am simțit spirituală și i-am răspuns cu „Tu nu prea ieși din casă, așa-i?”. Moartea pasiunii, știu.
Anul trecut am plecat în Thailanda cu un grup organizat. A fost minunat. I-am povestit experiența și că îmi doresc să o repet. Mi-a spus cât de mult și-ar dori și el să vadă Thailanda, așa că i-am transmis că respectivul grup va pleca și anul acesta, în primăvară.
Mi-a zis că ar merge, apoi, discret, m-a întrebat „Tu vei fi acolo?”. Ce era să îi răspund decât „Eu? În niciun caz.” A sunat de parcă odată cu venirea lui, eu nu mai am ce căuta acolo… știu. Atât am putut eu pe moment.
A avut curaj și m-a întrebat ce fac în perioada unui festival care va avea loc în primăvară. Era o invitație mascată… iar eu, fată isteață, i-am răspuns „Eee.. mai e până atunci. Cine știe pe unde o să fiu?” Inteligent, nu vi se pare?
La finalul întâlnirii, mi-a spus că speră să nu regret că am venit până acolo să îl recunosc. Într-un mod la fel de inteligent, i-am răspuns prin „Suntem oameni maturi, ne asumăm…”
Am ajuns acasă și mi-aș fi dorit să mă bat. Îmi plăcea. Chiar îmi plăcea tipul! Și am făcut tot posibilul să îl pun pe fugă… Am încercat să îl abordez on-line, din nou, cu o glumă.
Din vorbă în vorbă mi-a spus că regretă că nu există chimie între noi, dar că aia e. Pe scurt, să mă duc să dau replicile acelea cui oi vrea eu.
Așadar, înainte să îl cauți pe bărbatul visurilor tale sau ce oi căuta, ai grijă cum te comporți tu. Eu nu știu dacă m-a lovit vreo nebunie temporară, dar chiar regret că l-am pus pe fugă. Acum, vorba înțelepților, „suntem oameni maturi, ne asumăm”.
Foto: shutterstock.com
