Desene animate: cum controlăm mesajele care ajung la copii
Nu putem interzice copilului să se uite la desene animate. Dar cum le alegem? Cum verificăm desenele urmărite? Iată strategiile mămicilor.
Citește și:
Nu e ușor să fii mamă… dar zău că merită!
Anca, 41 de ani – „Recompensa supremă: mergem la cinema!”
Eu mi-am dat seama că ar fi absurd să le interzic celor doi copii ai mei să se uite la desene animate.
Nu sunt de regulă adepta interdicțiilor, întrucât am impresia că astfel dau mai multă importanță unui lucru și îl fac cu atât mai dorit. Cred că toți știm reacția în fața „fructului interzis”.
Nu i-am împiedicat să mănânce nici junk-food. Pentru că în loc să interzic, prefer să controlez și să dozez măsura unui lucru. Au voie să comande ceva de la fast-food o dată pe lună, doar dacă doresc asta în mod special. Și trec astfel luni de zile în care nu cer…
În cazul desenelor animate, eu m-am speriat de violența pe care o prezintă copiilor. Totul este cu bătaie, agresivitate, limbaj încărcat de furie. Evident, nu țin neapărat să îi expun unor asemenea exemple.
Mai ales că dincolo de acest mesaj, imaginile sunt chiar atrăgătoare, deci împreună formează un cocktail irezistibil pentru copil: se identifică cu eroul care, printre altele, bate tot ce prinde sau vorbește urât.
Așadar, în cursul săptămânii îmi țin copiii ocupați cu joaca. Fie mă joc cu ei, fie se joacă împreună, dar televizorul nu este o opțiune. Rareori, dacă insistă, alegem un film de desene animate și îi las să îl urmărească.
Ce funcționează însă, este mersul la cinematograf drept recompensă. Sunt filme de desene animate care rulează în weekend, la ore decente, iar eu prefer să merg cu ei la un astfel de film.
Copiii sunt foarte fericiți, evident, și de multe ori nu cer desene în cursul săptămânii tocmai pentru că vor să mergem în weekend la cinematograf.
Recent, pentru că acum au mai crescut puțin, am început să mergem și la teatru pentru copii. Pentru noi, acest sistem funcționează perfect. Să vedem cum o să gesionez calculatorul și tableta…”
Maricica, 38 de ani – „Cartea bate filmul!”
Atât eu cât și soțul meu suntem pasionați de lectură. Iar acest lucru am dorit să îl transmitem și fiicei noastre căreia îi citeam povești încă de când era în burtica mea. Desigur, i-am citit și ceva literatură mai serioasă, atunci când mama tocmai începuse un roman…
Este adevărat că în primii doi ani de când devenisem mamă, timpul meu pentru lectură s-a redus substanțial, dar treptat, am cumpărat CD-uri cu povești care au mers mereu în fundal atunci când Anastasia, fiica mea, se juca.
După doi ani, seara, înainte de culcare, am început să îi citesc. Fie din cărticele cu sunete și poze colorate care să o atragă, fie povestioare simple cu pisici sau alte animale haioase.
Iar acest ritual a fost preluat de Anastasia care acum are 9 ani și adoră să citească. Se uită uneori la desene, dar am învățat-o (și i-am dat exemplu) că este mult mai atractiv să citești și să îți folosești imaginația.
Foto: shutterstock.com
