Am divorțat de soție, nu și de fiica mea
Nu sunt un părinte ideal, nici nu cred că aș putea visa asta. Am divorțat de soție acum 3 ani, dar rămân același tată pentru fiica mea, iar prezența mea în viața ei este și va rămâne constantă.
Citește și:
Mama m-a trimis la terapie. Rezultatul nu a fost cel dorit de ea, dar m-a ajutat enorm
Conflicte cu ton scăzut
Părinții mei au divorțat când eram mic. Evident, am fost marcat de certurile și neînțelegerile dintre ei. Am crescut cu mama și dorul de tată. El călătorea mult, iar timp pentru mine avea rar și puțin.
Mi-am propus să nu fac asta niciodată copilului meu. Nu știu dacă divorțul părinților te pregătește în vreun fel pentru propriile eșecuri sentimentale, dar și eu am ajuns la divorț.
Fiica mea avea 4 ani când m-am separat de soție. Au existat numeroase conflicte, iar grija mea principală a fost mereu să îmi controlez ieșirile și cuvintele, în special în preajma fiicei mele.
Nu am vrut să o supun neînțlegerilor dintre doi adulți pe care îi vede ca protectori ai ei. Nu știu cât am reușit, dar asta mi-am dorit.
Așa cum, după divorț, am știut că nu voi dispărea din viața ei și nici nu voi fi un tată cu jumătate de normă.
Am o responsabilitate pe viață, iar copilul meu nu vreau să sufere de pe urma greșelilor noastre. Nu este simplu și în fiecare zi învăț lucruri noi despre cum să fiu un tată adaptat nevoilor ei. Am noroc cu un copil care își spune dorințele și așteptările.
Un copil are nevoie de valorizare
Pentru mine, Ioana, fiica mea, este cea mai importantă persoană. Nevoile ei vin pe primul loc.
Da, uneori nu am timp, nu am energie, sunt prea departe fizic sau psihic. Dar mă adun, mă apropii, îi ofer ceea ce îmi cere.
În fiecare vară, concediile mele îi sunt dedicate exclusiv. Iar asta înseamnă vacanțe în locuri cu multe activități pentru copii, în care Ioana se distrează și este fericită. Iar eu epuizat psihic și fizic, dar nu mai puțin fericit.
Zilele în care stau și alerg după ea, în care sunt târât în toate jocurile și jucăriile posibile, în care o păzesc și protejez, sunt zilele în care mă simt cu adevărat util.
Ioana știe că poate discuta cu mine orice și am grijă mereu să o ascult, să o încurajez, să îi explic regulile și să trecem împreună peste eventualele eșecuri.
Vreau să îi fiu alături toată viața și nu voi înțelege niciodată tații care se distanțează de propriul copil.
Un copil nu îl faci pentru tine, ci pentru el. Dacă nu ai resurse și disponibilitatea necesară, nu face copii. Nu este un rol care încetează, care poate fi pus pe pauză.
Fă greșeli, ești om, dar fă-le având în minte cele mai bune intenții. Nu îți traumatiza copilul doar pentru că (poate) tu ai fost traumatizat la rândul tău.
Dacă ești tată, niciodată nu vei mai fi tu singur. Niciodată nu va mai fi vorba numai despre tine. Nu spun că te vei abandona și vei trăi în frustrare. Dacă știi să îți iubești copilul, satisfacția vieții are recompense nebănuit de mari.
Foto: shutterstock.com
