Doza sănătoasă de psihologie: a se consuma cu măsură
Sunt fascinată de domeniul psihologiei și chiar convisă că avem o datorie către noi înșine și cei din jur de a contribui la propria dezvoltare personală. Dar, ca orice alt lucru, fie el și bun, trebuie să știm care e doza sănătoasă de psihologie.
Citește și:
Este ideal să faci o schimbare, dar sunt necesare și limite
Îmi plac sfaturile și teoriile despre relații. Și totuși, cum le pun în practică?
Prea multă analiză dăunează, iar odată ce pornești pe drumul cunoașterii, descoperirii, înțelegerii și acceptării de sine, ți se dezvăluie informații noi despre propria persoană.
Devii tu precum acel cadou pe care abia aștepți să îl deschizi pentru a vedea ce găsești înăuntru. Evident, spre deosebire de cadou, ce găsești te poate tenta să pui repede capacul la loc, dar aici ar fi prima greșeală: să ne ascundem de noi înșine.
Jocul dea „ba-i aici, ba nu-i aici” nu e recomandat când vorbim despre suferințele, temerile sau chiar traumele noastre.
Nu suntem perfecți, dar dacă rămânem deschiși să ne acceptăm așa cum vom descoperi că suntem, ba chiar să ne implicăm în schimbare sau vindecare dacă este cazul, atunci procesul terapeutic aduce cu sine liniștea sufletească și mentală pe care credeam că nu le putem obține.
Este un proces îndelungat și, cel mai important lucru de-a lungul lui este acesta: să îți trăiești viața și să te bucuri de ea.
Odată ce afli despre traume (poate asunse și negate din copilăria mică sau moștenite de la strămoși), despre multele tale mecanisme de apărare sau evitare, despre toate disfuncțiile pe care le pui în practică pentru a păstra lucrurile așa cum sunt (fie ele și rele) începi analiza și hiperanaliza.
Totul devine pretabil la o interpretare psihologică, iar cei din jur vor primi, în mintea ta eliberată de etichete nesănătoase, de acum înainte… diagnostice.
La rândul tău poți ajunge să cauți explicațiile psihologice chiar și din spatele alegerii filmului de vineri seara: oare de ce am optat pentru Bruce Willis? Ce evocă el din copilăria mea sau ce tendință a mea agresivă caută sublimare?
Desigur, glumesc. Dar riscurile de a exagera cu analiza sunt mari, în special când prinzi gustul acestei înțelegeri din spatele aparențelor. Rolul psihologiei să nu uităm că este, în primul rând, alinarea.
Căutăm liniște și armonie cu noi înșine și cei din jur, vindecare, acceptare și confort psihic și emoțional. Iar lucrurile acestea nu își vor găsi manifestarea dacă ne vom privi exclusiv prin prisma celor învățate.
Rolul deprinderilor de a ne analiza și asculta este de a inventaria momentele tensionate sau încărcate cu durere ori suferință. Înseamnă permisiunea de a ne bucura pe cât de des și de mult de viața pe care o avem.
Analiza, cel mai bine își găsește locul în cabinetul psihoterapeutului, unde putem să o conducem alături de un specialist. Aplicarea în viața reală înseamnă să ținem cont de ce putem schimba în bine. Exagerările, de orice fel, blochează rezultatele pozitive.
Așadar, citiți literatură de specialitate și cărți pentru dezvoltarea personală, fiți mai atenți la voi înșivă și mai sinceri, dar nu vă erijați în specialiști pentru că, și aceștia, își limitează profesia la practica în cabinet. În rest, se bucură de viață, așa cum ar trebui să facem și noi.
Foto: 123rf.com
