Îmi plac sfaturile și teoriile despre relații. Și totuși, cum le pun în practică?
Citesc diverse site-uri în care sunt scrise articole despre relații. Fie că sunt cercetări, filme motivaționale, studii psihologice sau sociale, articole amuzante, multe sunt interesante. Ce punem în practică însă?
Citește și:
Cum ne place să fim curtate? Vrei să mă cunoști? Sună-mă chiar a doua zi!
M-am săturat să îmi rezum viața la responsabilități
Sunt single. Evident, un motiv bun să încerc să caut răspunsuri la întrebarea „oare o fi ceva în neregulă cu mine?”. Știu că nu sunt perfectă, nu încerc să devin decât, poate, mai bună cu și pentru mine.
Dar citesc despre alții sau altele în situația mea, despre cum sunt relațiile în ziua de azi, ce merge, ce nu merge, ce greșeli facem, ce așteptări (nesănătoase) avem și cum să procedăm ca lucrurile să meargă.
Multe dintre informațiile găsite sunt interesante. Și mai multe sunt un soi de apă de ploaie sau lectură în timp ce stai pe budă. Interesant este că indiferent ce citesc, întrebarea mea este aceeași: Eu, totuși, ce am de făcut?
Am înțeles de pe la prietenii binevoitori și familie că un pas important ar fi să ies din casă. Sunt de acord, mai greu cunosc oameni noi stând pe canapea în fața televizorului.
Așadar, am început să ies în oraș cu prietenii. Am constatat pe această cale că nu mi-ar plăcea să fiu agățată într-un bar. În restaurant e chiar și mai deplasat.
Nu aș vrea ca între felul principal și desert să mă întrebe cineva ce număr de telefon am. Am pățit asta o dată și cu ospătarul…
Un al doilea sfat benefic este să ai încredere în tine și să zâmbești mai mult. Aici, este adevărat, nu îmi vine să mă hlizesc natural la cei din jur. Din contră, evit priviri și nu socializez ușor. Măcar reușesc să înțeleg mai bine de ce sunt singură…
Încredere în mine am și am avut mereu. Profesional. La muncă am o poziție de conducere pe care am câștigat-o prin multă muncă. Mă impun, obțin ce vreau, știu să negociez și toată lumea e mulțumită.
În plan personal, când flirtez, poți trăi cu impresia că te iau la mișto. Că așa știu eu să fac. Cu cele mai bune intenții.
Al treilea și cel mai important sfat este cel în care ești atentă la potențialul partener din fața ta, încercând să îl cunoști fără să sari repede cu cadrele colorate din mintea ta, pe care abia aștepți să i le aplici. Buuun. Aici sunt de acord. Dar am o întrebare: cum și unde găsesc bărbați care chiar ar dori să cunoască o femeie și altfel decât sexual?
Oi avea eu ghinion, dar numai peste tăurași comunali dau în ultima vreme. Sincer, m-am cam plictisit să îi ascult poveștile de viață toată seara, pentru ca apoi să îmi spună să mergem la el. Adică el se alege cu un soi de terapie de moment și niște sex, iar eu cu capul țăndări de la problemele lui și niște trăiri incomode?
Așadar, dincolo de toate sfaturile și statisticile bune pe care le citesc, ce fac să nu mai dau peste băieții ăștia care, de altfel, și din alte surse, știu că sunt ai naibii de mulți?
Mai vorbim despre relații când relaționarea se reduce în mare proporție la „facem sau nu sex?”. Voi cum procedați să găsiți un partener pe bune?
Foto: shutterstock.com
