Am înlocuit tutunul cu dragostea
Am încercat să mă las de fumat de multe ori, de fiecare dată fără succes. Abia când l-am întâlnit pe el și am înțeles că nevoia mea nu era să fumez ci să fiu iubită, am ales să înlocuiesc tutunul cu dragostea.
Am stins în grabă ultima țigară de îndată ce am intrat în relația de cuplu cu el. În mii de feluri mi-am imaginat asta de-a lungul anilor și în sfârșit, dincolo de fumul gros, s-a ivit ocazia perfectă.
Nicio altă iubire nu a putut înfrânge dorința, viciul, dependența.
Citește și:
10 pași pentru o dragoste adevărată
Dar el m-a învățat că nu îl pot iubi îndeajuns dacă nu mă iubesc mai întâi pe mine. Că nu pot fi mama copiilor lui până ce nu reușesc să îmi port singură de grijă.
Am căutat să înțeleg ce nevoi înlocuiam atunci când trăgeam cu poftă din țigară, ce neajunsuri și suferințe inhalam zi de zi. Și-am aflat că nu era doar un viciu nevinovat.
Cu fiecare țigară reproduceam diminețile cu aromă de cafea, singurele momente în care copilul din mine, atât de des abandonat de cealaltă parte a grijilor cotidiene, se bucura de prezența ambilor părinți și de atenția lor.
Am înțeles că mintea este vicleană, te îmbie, adulmecă, stă la pândă. Dar nu mai voiam să-mi învălui iubirea în miros de tutun, trebuia să-i ofer miresme alese.
Cu acordurile lui fine de chitară am înlocuit fiecare țigară, fiecare moment de rătăcire și disperare.
Cu primii bani pe care i-am strâns în urma renunțării la viciul jumătății mele de viață, mi-am cumpărat un parfum ales, fermecător, să alunge mirosul amețitor al copilăriei, atât de puternic impregnat în pielea mea.
O renunțare, un început și o mare iubire.
Foto: shutterstock.com
