Învață să iei atitudine!
Mereu m-am gândit că evit cearta, scandalul, supărările, fiind mai indulgentă și încercând să trec cu vederea. Dar am greșit! Dacă vrei cu adevărat să contezi, în primul rând tu pentru tine, învață să iei atitudine.
Citește și:
Cum ajungem să ne jignim în cuplu
Fiecare voce contează, fiecare acțiune, cât de mică, poate avea impact. Poate este adevărat efectul fluturelui. O bătaie din aripile unui fluture, oricât de mică, poate provoca un uragan.
Eram obișnuită să tac și să îndur anumite nedreptăți. Nu mă consideram o persoană slabă, pentru că de multe ori, eram capabilă să înțeleg problemele celui care era nedrept și motivațiile lui reale, fără a lua personal un comportament.
Știam să îmi șterg din minte întâmplarea și să îmi văd de ale mele. De multe ori însă, eram naivă să cred că lucrurile se vor schimba.
De aceea, la muncă, atunci când aveam un șef abuziv, care fie vorbea urât, fie nu se purta corect cu noi, angajații, mă gândeam că pur și simplu nu am ce face.
În realitate, cred că speram ca altcineva să aibă curajul să vorbească, să încerce să producă o schimbare.
Pentru că, tot în realitate, îmi era frică. Dacă îmi pierd slujba? Dacă va fi mai rău? Ce vor crede despre mine?
În relații, mă comportam asemănător. Iertam ușor, depășeam supărările, acordam multe circumstanțe atenuante. Și greșeam de fiecare dată, atât în viața personală cât și în cea profesională.
Pentru că nu eram nici fericită, nici împăcată cu atitudinea mea. Așa că mi-am făcut curaj să mă schimb.
Mi-am spus din start „cu pași mici” și nu am sperat să transform oameni, comportamente sau viețile celor din jur. Dar am reușit să o schimb pe a mea, iar acum sunt mulțumită.
Țin minte și acum ziua în care toată lumea a rămas mută la serviciu când taman eu, fata aceea tăcută și liniștită, m-am adresat șefului pe un ton ferm, spunându-i să își controleze atât tonul cât și jignirile, pentru că nicio funcție de pe lumea asta nu justifică astfel de abuzuri.
Am continuat spunându-i că varianta cea mai utilă pentru toată lumea ar fi să își revizuiască astfel de comportamente.
Adevărul este că nu a făcut-o. M-a insultat în fața colegilor mei. Și am avut surpriza și poate norocul chior, ca superiorul lui să intre pe ușă în acel moment și să audă tot. Eu am rămas în firmă, iar el nu.
Nu contează nici acum încurajările și felicitările primite din partea colegilor, dar contează felul în care m-am simțit.
Faptul că acel moment de curaj m-a ajutat să văd că merit mai mult, că pot schimba lucrurile. Și aș fi fost mulțumită indiferent de deznodământ, întrucât m-am simțit eliberată.
Iar acest model am învățat să îl aplic și în viața de zi cu zi și aș sfătui pe toți să facă la fel.
Nu tăceți, nu vă ascundeți, nu vă gândiți că trece sau că nu contează. Spuneți ce aveți de spus, susțineți-vă drepturile și punctul de vedere. Aveți curaj să vă schimbați în bine.
De Carmen Apostol
Foto: 123rf.com
