Lecții de carismă de la un urât cu spume

Eu mă consider urât cu spume. Nu cred că o iei la goană când mă vezi, dar dacă vreau să te rețin, atunci încep să vorbesc. Bine că zeii sau cine o fi fost de serviciu când m-am născut, mi-au dat măcar asta…

Citește și:

Îmi plac sfaturile și teoriile despre relații. Și totuși, cum le pun în practică?

Cum ne place să fim curtate? Vrei să mă cunoști? Sună-mă chiar a doua zi!

Nu spun că dețin vreun adevăr universal valabil despre cum să fii carismatic fără frontiere și să leșine oamenii din jur, în special vreo domniță care-ți aprinde inima sau călcâiele.

Lucrurile țin și de noroc și de moment. Poate dă fuga până la budă, taman când tu, după două ore de gândire și un brainstorming cu prietenii, ai găsit fraza ideală pentru a începe o discuție cu ea. Momentul e decisiv.

La fel, spun studiile, e important și să te arăți disponibil și să faci primul pas. Acum, nu știu niciun studiu care îți spune cam ce să faci când natura ți-a luat fața la mișto.

Dacă ești frumos, nu are sens să primești sfaturi de la un urât. Probabil e suficient să îți expui dinții detartrați. Dacă ești ca mine și te simți ca musca din borcanul cu miere (doar ție îți place că ești acolo) este de preferat să lucrezi la carismă. Nici aici, nu știu nicio statistică despre cât antrenament ai nevoie ca să îți și iasă chestia asta.

Eu, unul, am început de mic, într-o plăcută necunoaștere a puternicei mele neatractivități. Când ești mic, o crezi pe maică-ta care îți spune că ești frumos.

Am bănuit că nu e chiar așa în clasa a treia, când după două cărți cu eroi, m-am simțit curajos și am încercat să pup o colegă. Care a fugit țipând, la propriu. Mi-am spus atunci că e timidă, iar eu prea îndrăzneț, dar am încheiat școala generală pupând doar vise și iluzii.

În clasa a VIII-a pupasem de la revedere gândul că voi avea o iubită. Lui Dima îi ieșise dintr-a șaptea, deci clar era ceva în neregulă cu mine, iar strategia de atunci m-a ajutat pentru viitor.

M-am împrietenit cu fetele, care se simțeau în largul lor în preajma mea (sau le-o fi fost milă de urâtul clasei?) și se purtau cât se poate de natural. Adică, nu așa cum se poartă când trec pe lângă echipa de baschet a școlii.

Nu pretind că am înțeles ceva din ce vor femeile și cu siguranță nu vor toate același lucru, dar am înțeles că sunt binevăzute și alte lucruri, nu doar fața de star de cinema.

Natura mi-a dat și ea o mână de ajutor și m-a desfășurat pe o suprafață de 1,90 m. Lucru în avantajul meu pentru că, mă gândesc, îmi zărești fața de la distanță și poate nu foarte clar.

Revenind la ce am învățat, lecția numărul unu este umorul. Dacă ești amuzant ca o cizmă, la un moment dat, nu te mai ajută niciun detartraj.

Dar dacă reușești să faci o femeie să râdă, atunci poți considera că ai câștigat o olimpiadă. A handicapaților estetic, dar tot olimpiadă e.

Preferabil, citește mult, relaxează-te, nu te lua prea în serios (nici măcar propria urâțenie) și evită glumele proaste sau bancurile.

Antrenează partenera vizată într-o discuție din care poți scoate ce e mai bun și amuzant. Dacă ești simpatic încă din primele replici, cu atât mai bine. S-ar putea să îți dea o șansă și să te bage în seamă. Evită glumele cu îngeri căzuți și complimentele care se referă la ceva atuuri fizice. Sunt răsuflate.

Iar dacă ea are ochi frumoși cu atât mai prost o să te simți tu care arăți ca dracu. Și dacă îți imaginai că femeile se ghidează după zicala „bărbatul trebuie să fie puțin mai frumos ca dracu” uită de asta sau ia drept referință un drac care arată ca băiatul din Thor și te liniștești.

Lecția numărul doi este să știi să asculți, iar asta mi se pare de bun simț. Chiar dacă ești năpădit de hormoni, e în avantajul tău să cunoști persoana de lângă tine.

E chiar indicat să nu dai rasol la partea asta, pentru că partea cea mai plăcut surprinzătoare e să descoperi o femeie cu care te-ai potrivi, care te cucerește la rândul ei. Așadar, textul de prezentare e una, iar ăla de ascultare necesită mai mult antrenament.

O lecție importantă este și să știi să zâmbești, să fii interesat de cealaltă persoană, să oferi timp și disponibilitate. De aici reiese că nu e nimeni vinovat că tu ești urât și nimeni nu trebuie să plătească pentru asta. Nici măcar tu.

Așa cum am un prieten precum un Adonis cu creier de maimuță, tot așa am prieteni cu aspect comun și preocupări nesănătoase sau infidelități în serie (și paralel). Pe scurt, dacă vrei să fii un tip mișto, fă ceva pentru asta. Natura te-a semnat deja, restul e munca ta.

Foto: 123rf.com