Lecțiile de dans m-au ajutat să îmi revin după o despărțire

„După o despărțire grea și o lungă perioadă de mers în cluburi și aventuri menite să-mi peticească inima rănită, simțeam că e suficient. Mă săturasem. Voiam liniște, echilibru, să-mi schimb cumva viața, să intru în contact mai mult cu mine. Și m-am apucat de dans.

Am văzut pe Facebook o filmare de la un concurs de bachata, iar felul în care dansau oamenii ăia, m-a lăsat cu gura căscată.

Am început să glumesc cu un prieten: «Ce-ar fi să mergem și noi la dansuri, la cursuri de salsa&bachata? După șase luni, suntem experți…»

Citește și:

Vreau să mă despart de iubita mea, dar nu știu cum pentru că ea suferă de depresie…

Aș vrea să îl iubesc pe tata, dar el nu mă lasă…

Și uite cum ne-am înscris la o școală aproape de casa mea. După o lună, prietenul a abandonat ideea, iar eu m-am trezit singură printre străini.

Ne salutam și atât. Detest să fiu într-un loc și să nu cunosc pe nimeni. În plus, cursurile de dans nu erau așa ușurele cum credeam.

Trebuie să înveți o mulțime de figuri, semnale pe care ți le dă partenerul, ca tu să știi ce figură să execuți și să te lași condusă.

Bărbatul stabilește harta dansului, îți indică cum să te miști, iar dacă ești genul control freak… ai în față o provocare uriașă.

Probabil că nevoia mea de schimbare a fost mai puternică decât orice teamă (de necunoscut, eșec, respingere), iar experiența s-a dovedit a fi foarte frumoasă.

Chiar dacă ești obligat să respecți anumite rigori ale dansului, simți libertate totală, căci ritmurile latino sunt extrem de ludice.

În final, m-am împrietenit cu colegii de curs, am mers des în cluburile de salsa, la congrese naționale și am lucrat cu mine extrem de intens.

Dansurile, cred, sunt o veritabilă metodă de dezvoltare personală, înveți să gestionezi frustrarea, să ieși din zona de confort și să mai lași controlul.

În plus, te ajută să cunoști oameni simpatici și să-ți extinzi cercul social. Merită încercat!“

Foto : Shutterstock