#metoo Era un prieten de familie care voia o damă de companie, nu o asistentă. Mai trist e că tata nu m-a crezut…

#metoo poate fi util pentru fetele tinere, ca să știe de ce să se ferească, și cât de periculoși pot fi unii oameni, inclusiv aceia pe care îi știu de-o viață. Prietenul nostru de familie cred că voia o damă de companie sau o prostituată personală.

Terminasem facultatea, voiam să mă înscriu la master dar până la momentul respectiv am zis să nu pierd timpul și să mă angajez.

Părinții mei erau prieteni vechi cu o familie care avea o afacere cu construcții, iar, la un moment dat, când povesteau despre mine, domnul cu pricina a zis că sunt fată frumoasă și deșteaptă și să vin la el la birou, că singur îmi găsește ceva de lucru.

Citește și:

Ce faci când un băiat de 12 ani îți pune o palmă pe fund? Un altfel de #metoo

#metoo nu e un moft. Eu am fost hărțuită în liceu, de profesorul meu

Ai mei erau încântați, deh, mă dădeau pe mâna unui vechi prieten, eu eram fericită că așa voi fi protejată și nu o să își bată nimeni joc de mine, firma stătea bine financiar deci mă așteptam și la un salariu frumușel.

Ajung la interviu îmbrăcată până în dinți că era iarnă și un frig groaznic. Purtam niște pantaloni dintr-o stofă groasă, lărguți și drepți, un pulovăr pe gât și pe corp, dar nu mulat la modul să atragă atenția. Doar mă duceam la un interviu, chiar dacă patronul firmei se știa cu tata din adolescență.

Eu aveam cv-ul printat, o scrisoare de intenție, am început să povestesc despre planurile mele mărețe de viitor, cât sunt de dispusă să învăț, să mă dezvolt. A început să râdă și mi-a zis să termin cu prostiile. Că ce vârstă am?

Și de aici a început șirul de întrebări: dacă am iubit, de cât timp sunt cu el, dacă e gelos, dacă doarme la mine sau dorm la el, la ce vârstă am avut primul prieten, dacă ies la club sau stau mai mult seara în oraș, dacă beau alcool, dacă fumez, dacă mă droghez cu droguri mai ușoare sau mai grele.

Era halucinant. Mă uitam la el perplexă și răspundeam ca un roboțel la fiecare întrebare. La un moment dat mi-a zis să mă ridic. Nu înțelegeam ce se întâmplă, am crezut că mă roagă să îi dau ceva. Apoi îmi spune să mă rotesc.

Sincer parcă îmi spălase cineva creierul, îmi făcuse lobotomie. M-am rotit și îmi aduc aminte că mă uitam la el cu ochii mari și fața încordată de mă înțepa fiecare milimetru de piele.

Cred că se citea disconfortul pe fața mea și semnele de întrebare transmise gestual erau cât mine de mari. Senzația de încredere și deschiderea totală de până atunci erau înlocuite treptat de teamă, neliniște și foarte, foarte multă rușine.

Sincer mă blocasem. Mă simțeam ca un pui de găină neștiutor în fața unui uliu bătrân și plictisit, care se joacă cu el brutal și îl necăjește doar pentru simplul său amuzament, fără să fie hotărât ce face mai departe cu puiul.

Îmi spune să mă așez, și cu un rânjet scârbos zice că arăt bine chiar și așa îmbrăcată cu șapte rânduri de haine. Apoi că sunt clar inteligentă, dar depinde de mine dacă folosesc asta în favoarea mea și sunt cu adevărat deșteaptă.

Continuă super sigur pe el că are toți angajații necesari, dar îi trebuie o asistentă mai… personală. Că el seara se mai întâlnește la restaurant sau în diverse locuri cu parteneri de afaceri, că așa se fac afacerile la distracție și băutură, și că are nevoie de mine să fiu acolo.

Mi-a dat un plic cu niște bani, să am de taxi, că niște rochii frumoase e sigur că am, și să aștept să mă sune. A, și să rezolv treaba cu prietenul meu, că nu are nevoie de puști geloși și crizați.

Din nou blocată, înghețată, fără să fiu în stare să scot trei cuvinte, am luat plicul pe care aproape că mi-l băgase în ochi, am răspuns din cap la „pa, pa“ și am ieșit pe ușă.

Simțeam cu toată ființa mea că ce s-a petrecut în birou nu a fost deloc ok, că prietenul tatei a sărit calul rău, că trebuia să iau atitudine și să-l trimit la origini, că nu trebuia să iau plicul cu bani. Un lung șir de trebuia și nu trebuia.

După ce am ajuns acasă am tras o porție sănătoasă de plâns, l-am sunat pe iubitul meu și i-am povestit. Mă simțeam îngrozitor de rușinată și vinovată. Simplul gând la prietenul tatei îmi dădea o viscerală și instantanee senzație de vomă. Mă simțeam murdară.

Iubitul meu a venit să mă ia și m-a dus direct acasă la părinții mei. Eu plângeam, iubitul și mama erau negri de furie, iar tata… tata îmi tot spunea că exagerez, că mi s-a părut.

Că sunt un copil obișnuit să fie ținut în puf și de fapt nu îmi place munca și nu vreau să mă angajez. Sincer, nici acum nu cred că l-am iertat pentru asta și au trecut șapte ani.

L-am întrebat pe tata ce i-a zis prietenului său când i-a returnat plicul cu bani din partea mea, și a zis că nimic, doar că m-am răzgândit, să termin cu prostiile. În viața mea nu m-am simțit atât de lipsită de apărare.

Foto: Shutterstock