Nu mai puteți de stres? Duceți-vă la schi! Eu așa mi-am cunoscut și soțul
„Eu am învățat să schiez la vârsta de 22 de ani pe vremea studenției într-o tabără la cabana Vârful cu dor de pe muntele Furnica, o cabană astăzi dispărută de pe fața pământului din cauza unui incendiu. Hazardul a făcut ca în acea tabără să-l cunosc pe viitorul meu soț care a avut atunci răbdarea și bunăvoința să mă învețe sportul acesta.
Am învățat repede și suficient de bine pentru a transforma schiatul în principalul meu hobby, și un hobby de cuplu i-aș spune. Mergem la munte, indiferent de sezon, fie în drumeții și ascensiuni montane, fie că schiem atunci când zăpada ne-o permite.
Citește și:
Nu vreau să devin o mamă care vorbește doar despre copilul ei
Cărțile mi-au dat curaj să ies din relația de cuplu
Să fi trecut vreo 33 de ani, ani în care în fiecare iarnă am schiat cu avânt și cu tragere de inimă. Pe fiul nostru l-am pus pe schiuri de la vârsta de 4 ani și am reușit să-i transmitem dragostea și pasiunea pentru acest sport, și în general, pasiunea pentru mișcare în toate formele ei.
Chestia asta am căutat s-o insuflăm și prietenilor noștri, de unii s-a prins, de unii nu. Concediile la schi în străinătate ocupă primul loc în topul preferințelor de vacanță, au fost ani în care am mers și în câte două reprize.
Dacă trece un an și noi n-am reușit să ne petrecem un concediu la schi în străinătate, e ca și cum anul acela ar fi trecut degeaba.
Punem accentul pe schiatul în străinătate pentru că acolo sunt sute de kilometri de pârtii exemplar amenajate unde poți să simți cu adevărat ce înseamnă să schiezi.
Schiatul îmi dă o reală senzație de libertate și de primenire mentală. Atunci când schiez și mai ales când sunt pe pârtii mai greu accesibile sau a căror accesare presupune un anumit efort de voință fizică și mentală, simt că că pot face multe și că pot depăși osbstacole, atât la propriu cât și la figurat.
Mă primenește mental, pentru că atunci când străbat spațiile acelea nesfârșite acoperite de zăpada imaculată simt că îmi odihnesc și îmi primenesc mintea și sufletul, simt că mă smulg din cenușiul agresor al orașului și cel al societății în care ne zbatem.
Schiatul te fortifică, îți întărește musculatura picioarelor și nu numai, îți umple plămânii cu aer curat și îți oxigenează creierul, îți ascute reflexele și îți dezvoltă spiritul de orientare în spațiu, ca să nu mai spun că te disciplinează. mersul în concediu la schi e similar cu mersul în cantonament.
E adevărat că e un sport scump, dar fiecare dintre noi trebuie să dăm banii pe ceva. Eu cred că nu e chiar atât de scump pe cum pare.
Atunci când investești în echipamentul necesar schiatului și în deplasările la schi nu faci altceva decât să investești în propria ta sănătate și în stări benefice spiritului, te ajută să-ți menții suplețea fizică și mentală la drum lung.“
Foto: Shutterstock
