O de la Orgasm: Avem o relație minunată, dar partenerul meu este îngrozitor în pat. Cum e posibil?
Am divorțat în urmă cu trei ani și de un an am o nouă relație. Partenerul meu este tot ce îmi doream de la un bărbat, dar este îngrozitor în pat. Iar eu nu știu ce să fac…
Citește și:
Am un amant virtual. N-o fi bine, dar nu renunț la el
Să ierți o infidelitate nu e deloc ușor. Alegi să trăiești cu suferința. De bună voie.
Încep să mă tem de sex. Soţul meu a fost un amant incredibil şi am fost împreună 22 de ani, dar mi-a fost necredincios de mai multe ori şi am divorţat în cele din urmă. Lipsa încrederii a contat foarte mult.
Nu simțeam că suntem uniți, că mă pot baza pe el. Mă întrebam mereu oare cu cine mă înșeală, dacă întâlnesc respectivele femei, dacă fac parte din cercul de prieteni sau persoane pe care le întâlnim la diverse reuniuni.
Nu avea limită, nu ascundea foarte bine acest lucru, iar eu… nici nu știu cum și de ce am rezistat atâta timp.
Nu am avut copii, nu ne-am dorit niciunul. Iar între noi atracția a fost puternică în toți acești ani. Dar, pentru el, nu eram suficient. Era incapabil de fidelitate. Așa că am hotărât să ne despărțim.
Aproximativ doi ani mai târziu mi-am întâlnit partenerul actual. Este mult mai „așezat” decât fostul meu soț și îmi oferă tocmai ce mi-a lipsit în acești ani. Este fidel, dornic de stabilitate și mă simt iubită.
Din păcate însă …este îngrozitor în pat. Am tot încercat să-i spun ceea ce mi-ar plăcea, însă, lucrurile nu par să funcționeze.
Este un om uimitor şi relaţia noastră este destul de solidă, iar ultimul lucru pe care vreau să-l fac ar fi să-i rănesc sentimentele.
Nu pune un accent atât de mare pe sex și, deși nu știu cu siguranță, probabil nu a avut un număr mare de partenere. În contrast cu fostul meu soț, nu este chiar un dezavantaj.
Faptul că nu simte nevoia de a „încerca” multe femei ci de a se așeza cu una singură, este chiar îmbucurător. Dar cred că este o problemă dincolo de lipsa lui de experiență.
Nici eu nu am avut mulți parteneri, cum spuneam, am făst căsătorită 22 de ani. Și fidelă în tot acest timp. Alături de soțul meu, însă, am învățat foarte multe.
Știu ce îmi place, știu la ce răspund și ce îmi doresc în pat. Și nu ține de obiceiurile pe care mi le-am format în relația respectivă ci de ce am învățat despre mine.
Pe de altă parte, mă gândesc și că poate nu există compatibilitate sexuală cu actualul meu partener. Dar nu cred că este o piedică pe care să nu o putem rezolva. Lucrurile se învață, mai ales când există disponibilitate de ambele părți.
Din partea lui, simt o reținere. Simt că ia foarte personal anumite discuții, ca și cum i-aș face observație sau i-aș reproșa că nu este bun la pat. Dar eu nu vreau decât să îmbunătățim acest aspect.
Nu îmi dau seama dacă pot tolera o viață sexuală neîmplinită. Este foarte adevărat, când am divorțat, am făcut-o pentru că existau alte aspecte ale unei relații pe care le valorizez mai mult decât sexul. Și îmi mențin în continuare lista priorităților.
Totuși, sexul nu este ultimul pe această listă, iar dacă resimt deja frustrarea… nu știu ce am de făcut.
Știu că este o alegere dificilă și, cu certitudine, nu aș putea să mă despart de el din acest motiv. În schimb, sunt frustrată și pentru faptul că nu găsesc cea mai potrivită cale de comunicare cu el pe această temă.
Nu vreau să devină defensiv, nu vreau să o simtă ca pe un reproș. Vreau să putem discuta deschis orice și să ne spunem unul altuia ce ne dorim în pat. Mi se pare important pentru o relație de cuplu…
Cu certitudine nu sunt satisfăcută nici dacă lucrurile rămân așa. Evident, nu voi fi infidelă, dar nici nu aș vrea să îl pierd…
Foto: shutterstock.com
