Sărbătorile între atmosferă festivă și cadouri neinspirate
Probabil și ție ți s-a întâmplat să primești cadouri neinspirate. Cum reacționezi? Uneori, un cadou poate spune foarte multe…
Citește și:
Ce (n-)am înțeles eu despre cum să fii mai atrăgătoare
E dificil să scapi de un iubit toxic. Mai ales atunci când crezi că atât meriți
„Nu am avut timp de cumpărături, am rugat-o pe mama”
Cu ocazia Crăciunului, am pregătit iubitului meu un cadou personalizat, ceva ce știam că își dorește foarte mult. M-am străduit să îl și ambalez în cutie de cadou, să pară cât mai masculin, cât mai șic.
Eram foarte încântată și abia așteptam să îi văd reacția. Pentru mine chiar e un motiv de bucurie să ofer un cadou cuiva drag și deseori o fac și dacă nu e vreo ocazie specială. Ținând cont și de cât mă străduisem cu acest cadou… eram entuziasmată, ce mai!
A urmat schimbul de cadouri. Iubitul meu mi-a spus că „nu trebuia”, apoi a dat deoparte ambalajul (pentru că l-am rugat eu, altfel îl pusese „la păstrare”), a ridicat un colț al capacului și a exclamat în șoaptă „ce drăguț, chiar voiam”. Apoi a pus capacul la loc.
Totul în timp ce lucra pe calculator. Între timp, eu stăteam cu un pachet în brațe. Din partea lui. Nu îl desfăcusem întrucât încercam să asimilez o asemenea reacție din partea lui la primirea unui cadou. Era ceva nou pentru mine și bine că a rămas și unic…
Am încercat să îmi recapăt buna dispoziție, gândindu-mă că va vedea reacția mea la cadou și poate învață și omul măcar să dea atenție cadoului, dacă nu se entuziasmează.
Am desfăcut pachetul. Un pulover. Nici acum nu știu exact ce culoare era, știu doar că era orbitor. Un neon-ceva. Eu mă îmbrac preponderent în negru. Părea că a încurcat cadourile.
Am scos puloverul în pachet doar ca să constat că este cam 3 numere mai mare și fără nicio formă concretă. Am dedus, de fapt, că ar fi un pulover. Nu sunt nici acum sigură. Am zâmbit. Experimentul meu de a-i arăta cum să reacționeze nu a avut nicio șansă.
Pentru că m-a luat gura pe dinainte „o să mă reperezi cu ușurință dacă e beznă”. A zâmbit stângace. O săptămână mai târziu mi-a recunoscut că nu a avut timp de shopping și o trimisese pe maică-sa.
Ținând cont că nu a avut timp să îmi ia o atenție pentru o sărbătoare care nu l-a luat chiar prin surprindere, că nu a avut timp să se uite la cadoul oferit de mine și nici de multe altele… în scurt timp am încheiat. Nu, nu acesta a fost motivul. Dar clar a ajutat…
De atunci însă, am o reală aversiune când aud câte un „original și autentic” care spune că lui nu îi plac sărbătorile, că nu le dă importanță și urăște planurile de sărbători, cadourile, bradul și toate detaliile asociate. Zău? Să fie sănătoși și mult succes în descoperirea vreuneia cu veleități de salvatoare sau „mama răniților”.
Foto: shutterstock.com
