Scrisoare catre sufletul pereche
Pleci, te ascunzi in tine, ma iubesti si pleci iar… Nu te minti ca nu esti sufletul meu pereche. „Fii ceea ce eu stiu ca poti deveni”. O scrisoare emotionanta catre sufletul pereche, care poate te inspira si pe tine.
Stiu, iti voi scrie ceva evident si absolut banal: inca o femeie care s-a indragostit de tine. Deja le-ai pierdut numarul, demult nu te mai impresioneaza, nici macar nu te mai intereseaza. Poate doar asa putin, pentru ego-ul tau si asa supradimensionat.
Normal ca orice femeie s-ar indragosti de tine, iti zici in fiecare dimineata in oglinda, caci tu esti barbatul perfect. Dar nu ai inteles ca nu trebuie sa fii barbatul perfect in general, ci ar trebui sa incerci sa fii asa doar pentru ea: femeia care te iubeste si pe care o iubesti. Neconditionat. Si atat.
Ceea ce nu stii insa, este motivul pentru care m-am indragostit de tine. Nu, nu au fost „de vina” ochii tai de un albastru senin si nici nenumaratele tale glume fara perdea, din care s-ar deduce un flirt mai mult decat evident.
Se poate sa fi contribuit putin zambetul tau angelic, dar ceea ce a contat cel mai mult a fost sufletul tau fragil.
Il tii ascuns ca pe cea mai de pret comoara, iar eu l-am zarit intamplator, timp de cateva clipe, in care ai uitat sau ai obosit sa iti mai pui binecunoscutele masti si mi-ai aratat ceea ce esti tu: un copil cu vise inca inocente, dar cu o teama extraordinara de a nu fi ranit si dezamagit.
De atunci, de cand am vazut o frantura din sufletul tau, nu am mai putut gandi, nu am mai putut dormi noptile, nu am mai putut face altceva decat sa ma minunez ca un barbat cu un astfel de suflet exista printre noi.
M-am indragostit de sufletul tau si te-am urat pentru fiecare cuvant pe care l-ai spus dupa aceea, incercand sa il ascunzi inapoi si pentru fiecare fapta care a avut menirea sa ma distraga de la adevaratul tu: cel vulnerabil, cel bun, cel… copil.
Nu esti nici primul si, probabil, nici ultimul barbat care ma dezamageste. Dar ceea ce ma deranjeaza este faptul ca te minti singur, ca refuzi sa constientizezi ca ceea ce este intre noi este mai mult decat amicitie, ca este mai mult decat chimie, ca este acea legatura dintre doua suflete care… se gaseste foarte rar in viata, asta daca esti norocos.
Stiu, iti este frica sa iti asumi ceea ce simti: iti spui ca sunt eu nebuna, ca este doar o faza din viata ta peste care vei trece cat de curand, ca dragostea adevarata oricum nu exista. Tu spui ca eu sunt dependenta de tine, dar nu realizezi ca, de fapt, tu esti cel care ma cauta tot timpul.
Tu sustii ca esti cel care ma binedispuse, dar nu constientizezi ca simplul fapt de a ma face pe mine sa zambesc te face si pe tine fericit. Data viitoare cand, prin vreo circumstanta oarecare, te vei afla langa mine, adu-ti o oglinda si priveste-te: exact ceea ce vezi in mine se reflecta si in tine: bucuria, emotia, fericirea.
Fiindca, in fond, nu putem vedea in ceilalti decat ceva ce se afla deja in interiorul nostru.
Nu am sa iti cer ce nu imi poti da vreodata, nu am sa iti cer iubirea, dupa cum bine spune un celebru cantec romanesc. Cred ca tu nu stii sa iubesti cu adevarat fiindca iti este prea frica sa faci asta.
Iti cer doar sa nu te mai minti singur si chiar daca o faci, fa-o doar in sufletul tau, nu incerca sa ma convingi si pe mine de neadevarurile tale.
Fiindca eu stiu ca ma minti, ca te minti si de fiecare data cand faci asta, respectul meu fata de tine scade, in timp ce dezamagirea mea creste…
Fii ceea ce eu stiu ca poti deveni!
De VSP
Citeste si:
10 pasi pentru dragostea adevarata
10 semne ca partenerul tau de cuplu te iubeste
Foto: shutterstock.com
