Tata mi-a spus că nu o să mă ierte niciodată că nu l-am căutat după ce a divorțat de mama
Părinții mei au divorțat, iar pe tata nu l-am văzut timp de 8 ani. Când ne-am reîntâlnit eram majoră. Cu această ocazie, mi-a transmis că nu o să mă ierte niciodată.
Citește și:
Mama m-a ajutat să fiu azi o persoană echilibrată, sigură pe ea și încrezătoare
Sunt un copil crescut de iubita tatălui meu
Am doi părinți egoiști. Nu e ușor să crești într-o asemenea familie. Vrei iubire, vrei să te simți protejată și în siguranșă, dar astfel de părinți lasă aceste nevoi în responsabilitatea ta.
Când părinții mei au divorțat, tata a plecat de acasă și dus a fost. Știți cum se spune că e important să rămâi implicat în viața copilului tău, că divorțezi de parteneră, nu și de copil, sau că rolul unui tată e foarte important? Este important și marcant. Chiar și în sens negativ.
Tata nu mi-a dat telefoane de ziua mea, de cadouri nici nu putea fi vorba, nu m-a căutat la școală, în fața blocului sau acasă. A dispărut pentru că îi era mai bine astfel …să se detașeze de „problemele” prin care trecea. Aveam 8 ani.
Mama, pe cealaltă parte, mi-a interzis să intru în vorbă cu el chiar dacă îl întâlnesc pe stradă. Pentru că, spunea ea, dacă o fac, mă trimite la el.
Așadar, dragilor mei părinți, care nu s-au gândit niciodată ce fac cu mine, le relatez pe scurt, emoțional, cum m-am simțit. Credeam că tata a plecat din vina mea. De aceea nici nu a mai vrut să mă vadă.
Am crezut că sunt un copil rău, iar tata nu mă iubește pentru că nu merit. M-am simțit așa cum eram: abandonată. Apoi mama m-a amenințat că mă abandonează și ea dacă îndrăznesc să mai vorbesc cu tata. Cu un tată care nu voia să știe de mine…
Deci îmi era clar: dacă mă întâlnesc cu tata pe stradă și află mama, mă va da afară din casă, mă va urâ și ea, iar tata nu mă va lua la el pentru că nu mă vrea.
Ce a spus mama când am început să plâng după ce mi-a pus în vedere să nu comunic cu tata? Că dacă plâng de dorul lui, nu am decât să plec deja după el.
La 18 ani mi-am revăzut tatăl. Nu i se făcuse dor de mine. Mama pierdea casa în urma unui împrumut de la un cămătar, iar pe tata l-a chemat să redeschisă procesul de partaj. În caz că îi poate salva proprietatea. Așa l-am revăzut.
De atunci, de câte ori l-am văzut, a avut grijă să îmi spună că nu o să mă ierte niciodată pentru că nu l-am căutat.
Am avut doi părinți care mi-au cultivat sentimentul de vină și lipsă de valoare. Mai târziu, tata se mândrea cu realizările mele profesionale. Dădeau bine la CV-ul lui personal. Mama mă ținea aproape pentru că munceam și îi dădeam bani.
Mi-au trebuit mulți ani să realizez că nu îi pot schimba, dar sunt doi părinți toxici. Mi-au trebuit mulți ani să scap de sentimentul de vină cultivat de ei. Dar nu mai sunt în relații nu niciunul. Nu le simt lipsa, nu le duc dorul. Vreau să fie bine și sănătoși, dar departe de mine.
Din păcate, îmi rememorez încă cu furie copilăria. De aceea, fac terapie. Să scap de furie. Să scap de tot de vina de a nu-i mai vrea în viața mea. Să accept că, uneori, poți avea astfel de părinți, dar că nu e vina ta.
Foto: 123rf.com
