Uneori, să mimezi un orgasm se poate întoarce împotriva ta…
Nu este în regulă să mimezi un orgasm. Dar deseori, din diverse considerente, o facem. Mie mi-a părut rău că i-am lăsat impresia că „mă simt atât de bine cu el”.
Citește și:
Partenerul meu vrea să mă strângă de gât în timpul sexului. Eu nu am porniri atât de morbide…
Sex cu fostul iubit? Păi dacă tot ne-am despărțit, ce-mi mai trebuie?
Ne-am despărțit. Am ieșit câteva luni, aveam câte ceva în comun, ne amuzam, ne simțeam bine. Sexual nu. Dar nu știam cum să îi spun. Lui îi plăcea și își dădea interesul, iar mie îmi plăcea de el.
Nu spun că erau groaznice experiențele sexuale, probabil dacă erau plecam mai repede. Dar nu exista acea chimie care să mă facă pe mine să vibrez. Totuși, cum pentru mine sexul este important, dar nu cea mai mare prioritate într-o potențială relație, apreciam alte aspecte. Așa că am mimat orgasmul.
Totuși, țineam la ego-ul lui. Nu voiam să îl rănesc. Iar el, ca bărbat, aștepta marea confirmare. Nu de alta, dar dacă ai mimat odată, aia se așteaptă și în continuare.
Am încercat să discutăm despre sex. Să îi spun ce mi-ar plăcea. A încercat să pună în practică (nu foarte convins, că doar văzuse cât de bine mă simt deja!), dar a ieșit total aiurea.
Nu eram pe aceeași lungime de undă și basta. Iar eforturile lui mă decuplau și mai mult de la actul în sine. Act în care îmi place să mă pierd, să mă concentrez pe corpul meu, pe al lui, pe ce îmi doresc să fac și să facă.
Ajunsesem să conștientizez când face câte ceva „cu intenție” pentru că așa credea că vreau eu. Cred că pur și simplu doi oameni pot să fie total incompatibili în pat, fără ca unul să fie neapărat mai „priceput”. Eu una, sigur cu am o experiență cu care să mă laud prea mult. Dar, măcar, știu ce îmi place.
Pe de altă parte, la fel de adevărat este că, sexul este mai intens atunci când există anumite sentimente. Țineam la el, apreciam anumite calități ale lui, dar nu eram îndrăgostită. Fizic arăta bine, dar nu mă atrăgea în mod special. Cu siguranță dacă îl vedeam în mulțime nu îl remarcam.
Am încercat să mă evaluez pe mine. Ce vreau? Ce aștept? Ce pot schimba? Pot face lucrurile să meargă? Ce avem în comun e suficient?
În cercul de prieteni, eu eram considerată mult mai atrăgătoare decât el. Sunt o femeie frumoasă și am succes. Dar nu mi-am ales parteneri pe criteriul masculului alfa.
Am căutat mereu oameni pe care să îi apreciez, care să se comporte frumos cu mine și cu cei din jur, de care mă pot apropia din multe alte considerente. Nu am urmărit „competițiile” pentru a-mi câștiga atenția.
După o evaluare atentă a nevoilor mele, am hotărât să rup relația cu partenerul meu. Nu eram compatibili, lipseau multe lucruri care să ne unească mai mult, iar dacă sentimentele mele nu erau cele firești într-un cuplu, am considerat că nu are sens să continui relația. Nu era corect față de niciunul.
Interesant este că, certitudinea lui că suntem atât de compatibili sexual, a generat diverse „rememorări” ale momentelor de intimitate. În speranța că îmi va trezi dorința? Nu știu. Dar în timp ce el flirta pentru a mă recâștiga, eu mă gândeam că vreau să uit episoadele de sex.
El era sigur că obține o reacție. Obținea, dar nu cea la care se aștepta el. Și astfel am conștientizat odată în plus, ce prostie e să mimezi un orgasm. Or fi fost intențiile mele bune, dar nu au avut un rezultat bun. Sexul nu s-a îmbunătățit, relația nu a mers, iar în perioada despărțirii, „chimia specială” a fost strategia lui de a mă recâștiga.
Cumva, el a rămas sensibil în ceea ce mă privește. A trecut timpul și am rămas amici. Pentru că așa îi este felul, încă mai bate apropo-uri deochiate.
Încă îmi mai spune că își amintește „scene…”. Iar mie mi se ridică părul pe ceafă. Dincolo de faptul că nu mi se pare firesc să rememorez așa ceva cu vreun fost, cu el nici atât.
El are amintiri frumoase, eu nu. Motiv pentru care i-am spus că va trebui să accepte că avem prespective diferite asupra scurtei noastre relații. Iar amiciția dintre noi poate nu e posibilă…
Foto: shutterstock.com
