Unii cred că a depune un CV pe un site de recrutare nu aduce niciun rezultat…

Am un prieten care de 10 ani nu muncește. Critică orice site de recrutare și nici măcar nu încearcă să se angajeze undeva. Este și tată, iar exemplul pe care îl dă copilului, lasă de dorit…

Citește și:

Mama m-a trimis la terapie. Rezultatul nu a fost cel dorit de ea, dar m-a ajutat enorm

„Am în anturaj un amic care, de vreo zece ani, de când ne cunoaștem, nu muncește. Mai nasol este că s-a însurat cu o amică foarte dragă și au făcut și un copil, o fată.

Mă întreb ce mesaje îi transmite copilului despre muncă tatăl său. Pentru că el are cam 43 de ani și nu dă semne că vrea să se angajeze.

El spune că vrea, ba chiar își împinge CV-ul colo și colo, dar fără multă convingere. El crede că a pune un CV pe un site de recrutare nu aduce niciun rezultat, că toate sunt făcute așa, de sanchi.

Poate că nu aduce rezultate imediate, dar eu așa m-am angajat, cu e-jobs. Și mai rău este că soția lui și amica mea, ca să nu aibă conflicte cu el, îi ține cumva partea.

Adică e și ea de acord că un site de recrutare nu aduce nimic. Dar nici măcar nu a încercat! Și e inginer, la naiba! Adică a făcut o facultate care îl face capabil să facă destule, nu e ca și cum ar fi absolvit Filozofia și doar prof de filo se poate face…

Deci, de ani de zile, el spune că vrea să se angajeze, dar nu face absolut nimic în acest sens. Crede că numai cu pile și relații îți găsești ceva de muncă.

Mie asta mi se pare o viziune foarte greșită, plină de resentimente și nerealistă. Nu e chiar așa. Dacă nu faci nimic, nici nu vei avea rezultate.

Ce să zic? Știu că au probleme financiare și că ar fi nevoie să muncească și el, dar am sentimentul că s-au obișnuit așa, cu nevoi minime.

Adică nu merg în concediu, stau în casă, merg cel mult la un film, și așa trec lunile și anii și crește și copilul, care, teoretic, are doi părinți care se ocupă de el (și un tată casnic, mai ales).

Mai cred că el a intrat într-un fel de inerție, când așteaptă să treacă o zi, două, vede că nu se întâmplă nimic și rezultă că asta e viața. Dar nu se întâmplă nimic dacă nu faci nimic! Și deseori trebuie să perseverezi al naibii de mult.

Să cauți, să vezi că un job nu e ce trebuie pentru tine, să riști refuzând să nu mai dai de altul… e greu, tot mai greu. Dar e ceva ce face parte din chestiile obligatorii ale vieții.

Eu nu pot să admit ca partenerul meu să fie în rol de …«nevastă pe cotruță», să nu muncească. Chiar dacă am avea, teoretic, bani destui. Un bărbat trebuie să muncească și să câștige un anume statut. Asta îl face demn de respect…“

Mihnea, 34 de ani

Foto: shutterstock.com