Vacanța neprogramată și revolta profesorilor și părinților
Vacanța neprogramată a copiilor s-a tranformat într-un motiv de nemulțumire în rândul părinților. Profesorii s-au simțit și ei vizați. Iată mărturisirea unei mame legată de această revoltă colectivă.
„Eu mă implic foarte mult. De ce oare generalizați? Există mulți profesori serioși și e nedrept să aruncați cu noroi.“
Mesajul, primit aseară de la un profesor, mi-a pus un nod în gât. Omul citise articolul meu de ieri și s-a simțit vizat. Cu tot respectul, domnule profesor, n-a fost nici pe departe intenția mea să arunc cu noroi în cineva.
Sunt jurnalist de aproape 20 de ani și dacă e un lucru la care să țin fără drept de apel, acela este respectul pentru adevărul obiectiv, bazat pe cifre și dovezi.
Însă de data aceasta n-am scris ca jurnalist, am scris ca mamă de copil de școală și ca profesor care a ales să facă meseria asta altfel, descurajată de disfuncționalitățile din sistem.
Oricât de greșită ar fi generalizarea, din păcate situația despre care vorbeam reflectă majoritatea evidentă.
Reproșul meu, atât cât s-a simțit el în text, ne viza pe toți, mai ales din calitatea de părinți. Sau de viitori părinți.
Sau pur și simplu de oameni iubitori de copii, fie că sunt ai noștri sau ai altora.
Aveți dreptate, domnule profesor, există mulți profesori serioși, așa cum există și mulți părinți care se implică.
Dar n-ar trebui să fie doar „MULȚI”, ar trebui să fie „TOȚI”, pentru că atunci când e vorba de copiii noștri nu merge cu jumătăți de măsură, iar responsabilitatea nu trebuie să fie negociabilă pentru niciuna dintre părți.
Am primit tot felul de reacții la materialul despre vacanța suplimentară a copiilor, de la prieteni sau de la oameni pe care nu-i cunosc, dar care gândesc la fel ca mine.
Cei mai mulți au argumente solide, cu calcule și sume consistente pentru bugetul unei familii obișnuite.
„Mă bucur de orice moment petrecut cu fetița mea, stau cât mai mult cu ea, mă bucur pentru această vacanță, însă nu pot să fiu categorică împotriva celor care sunt împotrivă.”
„Vacanța asta nu a fost programată. De pe 3 ianuarie până pe 6 inclusiv, deci 4 zile, a stat unul dintre părinți, dacă s-a putut.
La noi da, dar la colegul fetiței noastre și la frățiorul lui, nu, așa că părinții au scos din buzunar pentru cele 4 zile, 800 de lei. Așa, ca după sărbători.
După care au urmat neprogramatele 5 zile. Deci dacă ai avut noroc să stea unul dintre părinți, nu cred că îl mai ai și pentru următoarele 5 zile. Deci, să scoatem bani din buzunar.
Ar fi ideal să plecăm, toată familia, într-un concediu, dar nu este programat și nu pot ambii părinți să plece așa, peste noapte.
Dacă ai reușit să stai în primele 4 zile, super, că ai mai salvat ceva bani. Pentru 5 zile, 2 copii, avem 500 de lei.
Noi anul trecut am plătit grădiniță particulară pentru că nu am avut cum să stăm cu ea acasă.
Mă bucur de orice moment petrecut cu fetița mea, stau cât mai mult cu ea, mă bucur pentru această vacanță, însă nu pot să fiu categorică împotriva celor care sunt împotrivă.”
Exact la fel cred și eu, că e greu să te descurci cu un copil, darămite cu doi, când o situație neprevăzută îți dă peste cap rutina pe care și așa reușești să o gestionezi cu mult efort.
Doar că, oricare ar fi ea, este o problemă de câteva zile. Costisitoare? Foarte. Incomodă? Absolut. Neprogramată? Sigur.
E normal să te apuce nervii și să-ți explodeze capul de furie? E foarte normal! Dar într-un fel sau altul, cu nervi, cu bani, cu luat la serviciu, cu pierdut zile de concediu ca să stai cu ei acasă, se rezolvă totuși în câteva zile.
Întrebarea mea e de ce simțim atât de dramatic și ne revoltă până la disperare o situație care ne încurcă 5 zile, dar nu facem la fel când e vorba de o situație permanentă, de care depinde viitorul copiilor noștri?
Ministrul și reforma de 20 de ani încoace
Reforma în educație e veșnică: ministrul și reforma de 20 de ani încoace. Cu fiecare guvern se inventează examene noi, manuale alternative, suplimentare, strălucitoare, care se învârt după soare și se-nvață singure!
Profesorii nu mai știu nici ei care ce predă, ca să-și acopere orele din norma didactică. Jumătate sunt suplinitori, pentru că un profesor calificat abia trăiește din salariul de la școală și mulți aleg să facă altceva.
Pentru asta zic eu că ar trebui să ne revoltăm mai tare decât pentru o vacanță neanunțată, pentru că o școală proastă costă mai mult de 800 de lei pentru 4 zile. Costă cam cât o viață fără direcție.
„Sunt total de acord cu tine în privința sistemului educațional. Nu știu ce pot să fac, dar mă alătur unei lupte articulate și te sprijin dacă inițiezi ceva în sensul ăsta.”
Luni o să înceapă școala, o să treacă supărarea, o să se ducă și revolta asta. Și din nou o să uităm că toți gândim la fel și toate bunele noastre intenții de acum o să se volatilizeze în jobul zilnic și în cifrele pe care muncim să le raportăm la sfârșit de lună în timp ce copiii sunt în siguranță, la școală.
O să ne amintim din nou de ei la următoarea vacanță neprogramată. Sau când o să pice pe capete bacul sau examenul de capacitate. Sau când o să termine facultatea și n-o să-și găsească job pentru că angajatorii nu-i consideră pregătiți corespunzător.
Pentru că școala este teoretică, greoaie, cu un sistem plin de sincope. Vorbesc de mult despre lucrurile acestea, la fel și alții ca mine, dar oamenii mă aud doar când apare o situație de genul acesta, care-i lovește direct în buzunar sau în programul zilnic.
În rest, e pe lista de priorități la categoria „și altele”. Cum facem să ne-o punem pe oglindă, să ne sară în ochi în fiecare dimineață când ne pregătim să mai trăim o zi.
De Liviana Tane
Citește și:
Cum putem risca să neglijăm un copil
Ce să alegem pentru educația copiilor noștri?
Foto: 123rf.com
