Cand sunt cu tine sunt eu si lumea se opreste

Cand ma trezesc si in casa miroase a cafea stiu ca o noua zi le va concura pe celelalte cele mai frumoase zile din viata mea. Cand deschid ochii si observ fereastra deschisa deja, soarele navalind in camera si rasetele copiilor din gradina, ma simt ca intr-un film italian.

Ma ridic din pat si te caut adulmecand locurile prin care inca ti se mai banuiesc pasii si gandurile. Cand ies din camera dam nas in nas si ne spunem “buna dimineata” cu un sarut lung ca atunci cand aveam 20 de ani si credeam cu tarie ca miturile s-au nascut din saruturile oamenilor care au iubit. Pe tava de pe mainile tale este un mic dejun care imi face ciuda pentru cat de bun pare – intotdeauna mai aranjat si mai gustos decat al meu.

Mancam tacuti, mimand intentii pana ce nu ne mai putem abtine si suplinim mancarea cu serii de complimente calde, administrate printre sughituri de emotie. Cand te musc de deget si ma scuz ca l-am confundat cu o bucata de paine prajita, ma musti de buze spunandu-mi ca m-ai confundat cu o cireasa amara. Tava se prabuseste incet dincolo de pat si in rasetele de copii ne pierdem rasetele de oameni mari intineriti de dragoste. Printre cearsafuri risipim cuvinte, mangaieri si gesturi pana ce ne pierdem noi in noi, pe rand in fiecare.

Atunci mi-e cel mai dor de tine si cel mai drag de lume. Atunci sunt eu. Cand sunt cu tine sunt eu si lumea se opreste. Ca sa iti aduci aminte ca mereu incepe cu noi doi in fiecare dimineata, ia randurile acestea si tine-le aproape de gandurile tale. Langa tine, vesnicia e un prezent continuu, iar fiecare clipa iti poarta numele. Si azi e tu si maine si poimaine si…. mereu..