Echilibru sau progres?
Sa vrei, sa speri, sa astepti, sa-ti propui, sa urmaresti, sa lupti, sa te straduiesti sau sa te trezesti zi de zi zambind si sa adormi multumind Domnului pentru ceea ce ai?
Multumirea inseamna stagnare, plafonare? Nemultumirea este cheia progresului?
Despre ce progres poate fi vorba? Daca este vorba despre progresul material, lucrurile sunt foarte clare: Cu cat ai mai mult, cu atat iti doresti mai mult. Acel “mai mult” vecin cu ceea ce ai deja.
Progresul social? Statutul ideal standard? Cariera, familie model, succes cu reverberatii in mediul social? Recunoastere din partea societatii?
Sa te bucuri de clipa prezenta sau sa-ti fixezi azimutul undeva, dincolo de orizont si sa vaslesti necontenit spre un ideal, spre un obiectiv imprecis si indepartat?
Sau, poate, sa-ti fixezi un anumit obiectiv clar, sa mobilizezi totul pentru realizarea lui iar in ziua in care l-ai atins… ce? Iti vei da seama, oare, ca ti-ai atins scopul? Vei sti ca te afli in punctul spre care inaintezi de atata vreme?
Si ce vei face din ziua aceea? Te vei relaxa multumit sau vei privi dincolo si iti vei muta atentia spre un nou obiectiv? Vei sti, vei putea sa te bucuri de implinire sau obisnuinta te va impinge mai departe?
Sa-ti consolidezi zi de zi linistea si echilibrul sau gasesti la fiecare pas ceva de imbunatatit?
Spiritualitatea orientala pune in centrul sau armonia, echilibrul. Armonia cu sine si cu mediul. Fie ca folosesti energia elementelor primordiale si cauti sa o echilibrezi, fie ca urmaresti buna si egala functionare a propriilor canale energetice, scopul este seninatatea, detasarea, inaltarea spirituala, acceptarea de sine si acceptarea celor din jur. Idealul este sa te dezvolti intr-un cerc perfect.
Gandirea occidentala, in care se incadreaza culturile europene precum si cele de provenienta europeana – din Lumea Noua – au ca punct de plecare modelul spiralei ascendente, intuit de Ariostotel in toate procesele, materiale, spirituale, sociale. Progresul, asadar, revenirea dar intr-o faza superioara.
In ultimul timp noi, europenii, cochetam mult cu sistemele de gandire orientale. Yoga, artele martiale, Feng Shui, homeoterapia, reflexoterapia si atatea altele – apelam tot mai des la ele pentru a ne gasi echilibrul si implinirea. Sa fie acesta un semn de esec al modelului occidental orientat spre progres cu orice pret, spre progres in raport cu criterii si obiective exterioare fiintei noastre? Suntem obositi de atata alergatura si cautam drumul inapoi, in sine? Sau vrem sa folosim tainele spiritualitatii orientale pentru a ne asigura succesul in stil occidental?
Si, revenind la ce spuneam: Sa fii multumit cu ceea ce ai sau sa-ti doresti mereu mai mult?