Parintilor mei,
Implinesc in curand 24 de ani si inca am des senzatia insuportabila ca trebuie sa ma treaca cineva strada. Sunt furioasa pe voi ca mi-ati alimentat aceasta nevoie de a fi permanent ajutata si mai tare ma infurie gandul ca inca ma port ca o fetita scultatoare desi constientizez ca acest comportament nu e autentic si imi face rau.
Draga tata, as vrea sa te trezesti tu in fiecare dimineta in locul meu si sa te duci la serviciul acela unde simt ca imi creste coaja de copac pe corp de la atata stat. Nu eram nascuta pentru contabilitate, as fi vrut sa fiu profesoara si sa ma aflu in preajma copiilor pe care ii plac atat de mult! Nu ma simt eu printre toti acei domni scortosi si stimate cu pretentii de eruditie! Cata libertate ar fi fost intr-o clasa de prichidei curiosi si amuzanti! Si sa te intorci tu acasa, seara, dupa cel putin 2 ore de trafic obositor, indispus, chit ca a fost zi de salariu.
Nu mai zic de tine, mama, care mi-ai alimentat mereu fricile si suspiciunea permanenta. Am 3 druguri la usa, dar mult mai multe la inima, caci niciun barbat nu mi se pare destul de sigur si de bun pentru mine. Iti amintesti fraza aceasta, nu? Nu pot sa iti zic in fata toate acestea, cuvintele tale grele si chiar palmele cazute asupra mea in copilarie ma fac sa regresez usor la varsta cand simti ca lumea e prea mare si ca trebuie sa asculti de altii ca sa ajungi bine.
Banuiesc in sinea mea ca va simtiti impliniti cand auziti acele cuvinte vesele la telefon, cand ma “laud” cu marirea de salariu sau cu noul meu pretendent. Oare voi stiti ca nu sunt deloc fericita si ca ma consider un simplu produs al ambitiilor voastre inoculate si dezvoltate sistematic in mine? Nefericit experiment pentru voi, dureroasa realitate pentru mine.
Noroc ca am avut insipratia sa imi aleg un terapeut bun si sa va tot confrunt, fictiv, in orele mele de autodezvoltare. Aceste randuri sunt un test personal pentru mine. Faptul ca au martori il fac si mai puternic. Sper sa fiti acum unii dintre acei martori si mai ales sa nu fie departe ziua in care va voi inmana personal aceste marturii.
Luati-va inapoi ambitiile din viata mea, e timpul sa cresc, sa am o identitate. Cu sau fara voia voastra!.