Acneea ma omoara!

Ma numesc Toni si am 17 ani. M-am hotarat sa cer ajutorul unui specialist pentru ca nu mai pot pur si simplu. Pana acum ceva timp viata mea era normala, dar deodata s-a schimbat, toate lucurile rele mi se intampla mie. Eu am o problema pot spune a adolescentei dar care ma omoara. Este vorba de acneea cu care ma chinui de 4 ani si inca de la inceput mi-a facut viata un calvar. M-am chinuit cu ea atata timp incercand sa o tratez in toate modurile, consultand numerosi specialisti ale caror prescriptii nu au dat roade. Ma face zi de zi sa ma simt din ce in ce mai prost, ma face sa nu imi mai doresc aceasta viata, sa o urasc, sa ma vad ca pe un monstru. Am ajuns in stadiul in care nu imi mai doresc sa ma mai trezesc din somn. Inainte sa intru la liceu aveam cativa prieteni, dar de cand am intrat la liceu toti s-au instrainat. Cand vorbesc cu ei pe internet pur si simplu par sa ma ocoleasca, nimeni nu ma mai baga in seama, cei care odata ma chemau de fiecare data afara acum nici nu ma mai saluta si ma intreb cu ce am gresit. La liceul am doar cateva persoane cu care ma inteleg bine dar cu toate acestea tot nu reusesc sa ma simt bine niciodata, niciodata viata mea nu este asa cum imi doresc. Parintii nu mai vor sa ma asculte pentru ca s-au saturat sa auda aceleasi si aceleasi lucruri despre cat de mult imi urasc viata si cu cat trag ca sa-mi imi fie mai bine cu atat totul este pe invers. Am devenit o fire nervoasa, am multe crize de nervi si fac lucruri care imi fac chiar mie foarte mult rau. De exemplu cu cateva zile in urma am spart lustra din sufragerie si am ramas socat dandu-mi seama cat de rau am ajuns. Pur si simplu nu ma mai pot controla, am inceput sa fug de oamenii din jur, sa ma izolez, sa ma inchid in mine, sa sufar, sa imi doresc sa nu mai traiesc. Am ajuns sa am chiar si ganduri sinucigase, sunt facut nebun, obsedat pur si simplu, nu imi mai gasesc rostul. Cei din familie imi spun ca sunt salbatic si ca din aceasta cauza nu am prieteni. Cateodata imi spun sa fac ce vreau cu viata mea pentru ca ei nu mai pot sa faca fata. Nu ma mai pot concentra la liceu, nu mai iau note bune, incetul cu incetul ajung sa fiu un nimic. Tatal meu cand se enerveaza imi spune ca nu sunt bun la nimic, ca imi pierd timpul degeaba, ca nu am nici o personalitate. Nu stiu ce sa mai fac. Nu mai sunt fericit, nu ma mai pot bucura de viata, seara de seara ma rog sa mi se indrepte viata dar totul este la fel si ma intreb de ce m-am mai nascut… ca sa sufar? Nu vreau sa ma omor pentru ca numai cei slabi o fac, eu ma lupt zi de zi cu viata, dar de fiecare data aceasta castiga.

Intrebare pusa de: Antonio, 17

Raspunsul psihologului:

Toni, problema ta este o variatiune a unei probleme cu care se confrunta multi oameni. Tu simti ca acneea te impiedica sa traiesti. Alti barbati simt ca nu pot trai pentru ca au penisul mic. Exista femei care simt ca viata a fost extrem de nedreapta cu ele pentru ca le-a dat sani mici si simt ca nu mai pot trai decat daca isi pun silicoane.

Altii se simt batjocoriti de soarta pentru ca nu au masini sport superperformante si cred ca lipsa acestor masini le face imposibil accesul la femei frumoase. Etc etc etc. Toate aceste exemple sunt variatiuni pe aceeasi tema: nu pot fi fericit, nu pot accede la ceea ce imi doresc pentru ca imi lipseste cutare lucru.

Este o eroare de gandire si o minciuna pe care ne-o spunem noua insine pentru a justifica refuzul de a cauta solutii creative sau refuzul de a ne confrunta cu adevaratele motive. O simpla privire in jur este suficienta pentru a contrazice modul nostru de gandire. Exista femei cu sani mici fericite in cuplu. Exista barbati care nu au nici penis mare si nici masini sport performante, nu-s nici frumosi si totusi atrag femei frumoase prin forta altor calitati. Exista adolescenti cu acnee care au prieteni si iubite.

Tu dai vina pe acnee pentru toate nereusitele tale. Ai concentrat toate sentimentele tale de inferioritate in spatele acestei masti: acneea. Nu e corect. Nu e drept. Nu e adevarat. Focalizarea pe acnee te impiedica sa vezi acele zone unde exista de fapt nevoie de dezvoltare. Acneea este pretextul tau pentru a nu iti infrunta adevaratele temeri si pentru a te pedepsi. Toni, tu folosesti acneea pentru a te flagela singur.

In trecut, oamenii vedeau boala ca pe o pedeapsa divina pentru pacatele lor. Am senzatia ca si tu vezi in acnee o pedeapsa si inca una care nu e de ajuns, motiv pentru care te flagelezi psihic suplimentar. Deci, Toni, care sunt „pacatele tale”?

Am vazut adolescenti care se simteau foarte vinovati pentru fantasmele lor sexuale, pentru faptul ca se masturbau, motiv pentru care se pedepseau refuzandu-si placeri ale vietii inofensive si judecandu-se extrem de aspru.

Inclusiv gandirea populara leaga acneea de sexualitate, de excesul de hormoni sexuali. Poate ca te simti amenintat de forta impulsurilor si a fantasmelor sexuale pe care nu stii cum sa le controlezi. Acneea este semnul ca ceva s-a schimbat: te transformi din copil in adult. Fiecare cos nou care iti apare vine sa confirme acest lucru. Aceasta tranzitie poate fi bulversanta, dar nu va durea la nesfarsit. La un moment dat va trece. Ca si acneea.