Am 35 de ani dar ma simt de 70

Am 35 de ani dar ma simt de 70. Trec printr-o perioada urata de parca as fi intr-o rajnita de cafea. Ma macin intr-una. Sunt casatorita de 13 ani, am 2 copii, dar ma simt nefericita, nu mai simt nimic pentru cel de langa mine, tatal copiilor mei. El nu face nimic in privinta asta, ba mai mult il simt si pe el nefericit. Nu mai accept conceptia lui de viata – aceea de a avea bani si de baut, si nimic altceva. Apropiere, siguranta, bucurie?! Si cu copiii e rece. Sunt convinsa ca nu are pe nimeni caci e prea mandru sa faca pe cuceritorul. Nici dragoste nu am mai facut de un an. I-am zis de nenumarate ori ce imi doresc si cum cred ca ar trebui sa fie intr-o relatie, dar el a zis ca nu poate sa fie asa caci crede ca e prea mandru. Am ajuns se pare la varsta la care am asteptari mai mari. Clar nu il mai iubesc, dar copiii? Cel mare de 10 ani simte asta si incearca sa-l inlocuiasca pe tatal lui. Imi spune des ca ma iubeste, ma urmareste sa vada daca sunt suparata, si chiar il respinge pe tatal lui. Ce sa fac? I-am zis sotului sa plece sa ma lase sa nu ma mai macine, dar el nu pleaca caci nu are unde. Cei din jur imi spun ca nu apuc 50 de ani in ritmul asta . Doare.

Intrebare pusa de: canes, 35

Raspunsul psihologului:

Am impresia ca va doriti de la mine o incurajare sa plecati de langa el, iar eu nu pot sa fac asa ceva, trebuie sa fie hotararea dvs. Nici nu cred ca v-ar folosi, asa cum nu va ajuta nici atitudinea fiului dvs, ci mai degraba pare ca va provoaca vinovatie (aveti impresia ca din cauza dvs el isi respinge tatal).
Spuneti ca sunteti nefericita si poate nefericirea e data de neajutorarea pe care o simtiti, senzatia ca nu se mai poate face nimic, ca dvs nu sunteti in stare sa faceti nimic pentru casnicia dvs., nici macar sa castigati cooperarea sotului dvs. O solutie ar fi sa incercati o terapie de cuplu. Daca el nu vrea, ati putea incerca o terapie individuala care sa va ajute sa… intariti boabele de cafea din rasnita, pentru a va asigura ca nu se mai faramiteaza si in alte situatii viitoare.
In orice caz exista ceva in dvs care va tine langa el, poate ceva care v-a facut sa-l alegeti in primul rand si sa-l acceptati alaturi in pofida (sau poate – cine stie – datorita) mandriei lui. Altfel de ce v-ati framanta atat, de ce v-ar pasa ? Cand o sa descoperiti ce nevoi si dorinte exista in dvs si i se adreseaza lui, poate in aceeasi masura in care i s-au adresat la inceputul relatiei voastre, nevoi si dorinte care probabil existau in dvs si inainte ca el sa apara, atunci este posibil sa luati mai usor o decizie, fie sa puteti gasi calea de a fi impreuna, fie de a o lua pe drumuri diferite. Din mesajul dvs transpare o discrepanta intre ratiune si simtire, despre acest lucru va recomand sa discutati cu o persoana calificata.