Am constat ca am doua personalitati

Am constat ca am doua personalitati, fapt pentru care viata mea e complicata. Prima personalitate ( ca sa zic asa ) este asezata, motiv pentru care vreau sa urmez exemplul familiei mele, sa ma asez la casa mea, sa am un sot, copii, totul sa decurga in liniste si pace. Am gasit un tip care indeplineste toate conditiile unui partener ideal : ma sprijina, se ocupa de casa, imi asculta problemele, este alaturi de mine, imi ofera caldura si linistea pe care o cautam. Insa aici apare cealata personalitate.

Desi suntem de un an impreuna simt ca imi lipseste viata de dinainte. Si anume, sa flirtez cu alti tipi, sa iesim in oras, sa ne simtim bine altfel de cum fac cu prietenul meu, practic sa traiesc din plin viata. Chestiile astea imi dadeau satisfactie inainte de „a ma aseza” .

Cu mine se da o lupta continua. Asa cum am zis de la inceput o parte din mine stie ca relatiile astea trecatoare, sexul si aventurile nu imi fac bine (desi imi dau senzatia de satisfactie si euforie), plus ca familia mea este religioasa si mi-a insuflat si mie acest lucru si din punct de vedere religios as pacatui. Tocmai de aceea am ales un barbat linistit care sa ma tempereze si pe mine, insa el nu stie ce se intampla in sufletul meu, ca ma lupt cu mine sa nu gresesc si sa se duca tot ce am construit pana acum, doar pentru o noapte de „fun” !

Nu stiu ma simt constransa, simt nevoia sa evadez, alteori ma simt bine ca m-am potolit si ca imi vad familia fericita ca mi-am gasit in sfarsit persoana potrivita. Trebuie sa mai speciific faptul ca prietenul de acum nu-mi ofera satisfactie pe plan sexual pentru ca sunt prima femeie din viata lui, practic este incepator. Am considerat la inceput ca nu o sa fie un impediment, dar cu timpul am constat ca imi lipsesc partidele normale de sex. I-am explicat ce nevoi am si ce trebuie sa faca, dar… niciun rezultat.

Ce sa fac? V-am zis, consider ca nu trebuie sa-mi distrug relatia si sa-l pierd pentru ca este un om extraordinar doar pentru o partida de sex, dar ma tem ca situatia se va acutiza si voi „calca” stramb fapt pentru care mi-as dezamgi familia, pe el si impicit pe mine. Sunt distrusa, nu credeam ca o sa se ajunga aici. Am nevoie urgent de un sfat. Va multumesc ! Tina

Intrebare pusa de: Tina, 26

Raspunsul psihologului:

In orice relatie de cuplu repetam unele inclinatii pe care le-am dobandit in primele noastre relatii din viata: cu mama si cu tata. Daca aceasta componenta este prea puternica si n-am invatat inca sa ne descurcam cu placerea sexuala, problemele din cuplu sunt inevitabile.

Sa fiu mai explicita si sa descriu doua dintre scenariile posibile: un tata isi poate iubi enorm baiatul, il protejeaza, il rasfata, dar, inconstient sau nu, este deranjat de sexualitatea lui sau a baiatului sau. Rivalitatea normala intre tata si fiu este respinsa sau negata, caci, fie ca ne place sau nu, trebuie sa recunoastem ca tatal si fiul deseori sunt in competitie pentru iubirea sau atentia mamei. Sau mama isi iubeste baiatul, il ingrijeste minunat, il protejeaza si il ajuta cand are nevoie, dar, inconstient sau nu, este speriata de sexualitatea lui sau a ei. Interdictia incestului sau influenta culturala sunt atat de puternice pentru ea, incat descurajeaza manifestarile sexuale ale baiatului, de pilda declaratiile sau avansurile lui mai agresive. Unele mame isi descurajeaza fiii sa-si faca iubite pur si simplu din gelozie. Atunci rolurile de mama/sotie si iubita/amanta ajung mai tarziu sa i se para incompatibile. Cam ca arhetipul Madonei si tarfei. Intr-un mod similar se pot petrece lucrurile cu o fetita. Sigur ca exista diferente, dar rezultatul poate fi acelasi, rolurile de sotie si amanta, respectiv sot si amant i se pot parea incompatibile.

In toate cazurile, sexualitatea este negata, respinsa, nu e acceptata, ba chiar in anumite cazuri provoaca dezgust. In plus rutina poate sa ucida dorinta. Ca la inceputul vietii noastre, cand lucrurile sunt previzibile si nevoile implinite, fara macar sa ne dam seama pentru ca mama e mereu disponibila, tot asa se poate intampla si intr-o relatie de cuplu. Lipsa poate amorsa dorinta, cand partenerul e plecat de langa noi ni se face dor de el.
Siguranta vs excitatie, ati observat vreodata ca o persoana seductiva care flirteaza sau nu este tocmai „cuminte” este mai dorita de partener/a ? Cand teama ca-ti poti pierde partenerul te pandeste mereu din umbra, atunci ti-l si doresti cu o mai mare intensitate. Sau te simti mandra ca te-a ales pe tine.

Ati putea discuta cu partenerul dvs despre ce anume il impiedica sa va satisfaca nevoile, despre dorintele si fantasmele lui sexuale. Spuneti ca pe dvs nimic nu va impiedica sa fiti o sotie grijulie si, in acelasi timp, o amanta satisfacuta, dar eu, in locul dvs as sta sa meditez putin la adevarul acestei afirmatii. Se poate ca pentru dvs cele doua roluri sa fie incompatibile, pentru ca vorbiti despre cele doua parti ale dvs, cele care se lupta intre ele, ca fiind complet distincte.

Iar eu le-as numi un pic altfel: o parte care a crescut in familia de origine si care pana acum s-a straduit sa se conformeze dorintelor si cerintelor mamei si tatalui, insusindu-si valorile lor, si alta parte care s-a trezit la viata, descoperind ca sunt unele lucruri (precum placerea sexuala adulta) care nu se pot obtine de la parinti. Una se straduieste sa traiasca aidoma unui copil care are nevoie de iubirea linistitoare a parintilor si vrea sa-i multumeasca cu orice pret, iar cealalta se revolta pentru ca a crescut pentru a deveni o femeie pasionala care vrea iubirea unui barbat, mult mai periculoasa si mai riscanta.

Sa va dau o veste: nu mai sunteti un copilas neajutorat, ci o femeie inteligenta (altfel nu v-ati fi pus problema asta), cu nevoi perfect sanatoase si intr-o mare masura stapana pe propriul dvs destin. Si, cum spunea un mare psihanalist, Wilfred Bion, familia de origine e doar o repetitie. Sau, cu alte cuvinte, nu suntem niste simple clone ale parintilor nostri.