Am vrut sa o rup

E prima oara in viata cand simt poate nebunia, ma simt pierduta, nu ma bucura nimic, absolut nimic, plang in fiecare zi, am luat calmante (sedativ pc) dar fara sens, ma apuca tremuratul, simt ca viata nu-si mai are sensul, sa spun si cauza, in urma cu o luna m-am despartit de iubitul meu cu care am fost 3 ani impreuna, a fost singurul din viata mea si eu singura din viata lui, pana atunci, nu am fost mult timp despartiti, eu diferite probleme ma saturasem de relatia aia si am vrut sa o rup, fiind cu alt baiat, dar mai mult prietena, mai mult de saruturi nu au fost, nu am putut, el in timpul asta ma cauta, plangea, era disperat, si imi promitea ca de data asta va fi perfecta relatia, nu l-am crezut a promis mereu, a mai trecut putin timp si a fost si el cu o fata, apoi eu nestiind, nu am mai putut de dor, am luat decizia sa ai dau o sansa, l-am cautat, ne-am impacat, era diferit, speriat nu am inteles de ce atunci, dupa o saptamana am aflat ca s-a culcat cu respectiva, de atunci sunt terminata, nici el nu e mai prejos, e foarte trist cand ma vede in starea asta, de atatea ori ii dau lacrimile, ma implora sa cred ca a fost din disperare, vroia sa ma uite, credea ca s-a terminat, si atunci in noaptea aia fiind intuneric isi aducea foarte mult aminte de mine, si a incercat sa se culce cu ea spun ca a incercat pentru ca nu a mers pana la capat, nu a cautat placere, a incercat maxim un minut apoi s-a oprit, dar eu cum sa trec peste, nu mai sunt singura din viata lui, a aflat cum e cu alta fata, chiar daca pentru un minut, ma doare cum nu credeam ca ma va durea, am imagini cu ei in cap, cand o fac, le vad mereu, ma obsedeaza, nu pot scapa de ele, imi doresc doar sa ma trezesc, nu vreau realitatea, vreau sa fiu singura, il stiu din liceu, acum am 23 de ani, v-am spus, vreau sa ma trezesc pentru ca mi-e foarte dor de mine… Am fost cea mai optimista persoana, dar e greu sa stiu ca cea mai iubita persoana m-a tradat, mai ales ca nu este un curvar, e prea cuminte, mereu a fost asa, iar acea fata l-a fraierit, a fost langa el, cand plangea dupa mine, spunandu-i ca eu nu il merit, daca vroia sa o lase plangea, si s-a culcat cu el in cateva zile, el recunoaste ca ea l-a sprijinit cand avea nevoie sa auda vorbe bune, ca s-a jucat cu mintea lui, doar ca atunci nu mai gandea, vroia chiar sa se sinucida, asta mi-o spusese si mie atunci. Va rog spuneti-mi ce sa fac, cum sa uit asta si sa ma pot bucura de iubirea noastra, il iubesc inca si ma iubeste si el disperat, dar spunandu-mi ca mereu voi fi singura, dar nu inteleg cum???

Intrebare pusa de: C, 23

Raspunsul psihologului:

Nu stiu daca ceea ce iti scriu acum va face prea mult sens pentru tine… pentru ca in asemenea momente de intensitate emotionala este foarte greu sa gandesti limpede, stiu asta prea bine.

Hai sa trecem putin in revista ceea ce s-a intamplat. Dupa 3 ani de relatie cu acest prieten al tau, tu te-ai saturat si ai vrut sa o rupi, iesind cu alt baiat. Nu ai specificat clar de ce anume te-ai saturat, de ce ai vrut sa o rupi. Cred ca este important acest aspect. Cauza ramane o necunoscuta – X.

Apoi, te-ai intors la primul, dar iata ca el intre timp a cunoscut o alta fata, va iubiti si acum, dar acest lucru va impiedica sa fiti fericiti impreuna. Necunoscuta initiala – X – cauza problemelor voastre, a fost inlocuita de o cauza aparent mai explicita.
Nici de data asta nu puteti fi impreuna in mod calm si senin, doar ca acum cauza este ceva mai explicita. Suna de parca nu puteti fi impreuna, dar nici sa traiti unul fara altul nu puteti.

Dilema este: Nu puteti fi impreuna din cauza unor probleme? sau Nu puteti fi impreuna fara probleme?

Intr-un fel, tu esti persoana care ai impins lucrurile in aceasta directie, ai facilitat sa se intample aceste lucruri. De ce? De ce ai avut nevoie sa impingi lucrurile in aceasta directie? De ce ai nevoie sa traiesti aceasta drama? Pentru ca eu cred ca, la nivel inconstient, tu iti doresti, poate chiar ai nevoie sa traiesti aceasta drama. Raspunsurile la aceste intrebari necesita o explorare mai profunda, care se realizeaza de obicei in contextul unei psihoterapii.