As vrea sa-i ajut pe copiii cu probleme…
Am 20 de ani, dar nu reusesc sa ma hotarasc daca sa continui studiul literaturii sau sa ma indrept totusi catre psihologie. As vrea sa-i ajut pe copiii cu probleme similare celor ale nepotelului meu, care este autist. Traiesc o vina intensa (probabil, superegoul meu excesiv de dezvoltat dainuie si acum) legata de faptul ca l-as putea abandona. Stiu ca drept ar fi sa fiu cinstita si responsabila mai intai fata de mine, ca sa pot fi si eu fata de ceilalti.
Intrebare pusa de: Alina
Raspunsul psihologului:
Draga Alina, problemele tale sunt serioase, dar nu cred ca este foarte greu sa le clarificam. In primul rand, trebuie sa te intreb de ce desparti atat de dur lumea ta de a celorlalti si de ce opui nevoile tale nevoilor celorlalti?
Arta de a trai inseamna a integra armonios, elegant si cu bucurie ambele parti. Cum ar fi oare sa traim in afara societatii? Nu cred ca fericirea ta inseamna negarea fericirii celorlalti. Cred ca ai citit foarte mult, faci un efort imens de integrare, dar asta nu inseamna ca ar fi nevoie sa sari atat de repede la concluzii. De ce ai face-o?
Ti-ai ajutat mult sora ocupandu-te de nepotelul autist, si acest lucru ti-a deschis interesul pentru psihologie. Pe de alta parte, te consideri o artista si crezi ca aici ar fi fost menirea ta daca „ai fi fost un geniu“. Nu crezi ca iti inchizi singura toate caile considerand ca, oricum o intorci, nu este bine?
Alina, orice alegere inseamna si renuntarea la celelalte optiuni. Dar de ce ar fi acest lucru atat de rau? Atunci cand mai avem totusi dubii, primul lucru ar fi sa ne imaginam unde vom fi peste cinci, zece ani. Te vezi pe post de defectolog intr-un camin de copii autisti sau te vezi lucrand in domeniul literaturii? Unde ai putea sa te inchipui? Cum arata o perspectiva, apoi cealalta?
Ai putea actiona pragmatic, dupa cum imi spui, sa faci liste paralele – cu avantajele si dezavantajele fiecareia dintre cele doua cariere. In aceste liste, sa incluzi, in primul rand, gradul tau de multumire pe partea avantajelor.
Haide sa vedem partea sentimentala, la care tu tii mult, in sens pozitiv! In ce masura te vezi in postura de a evalua oamenii, nu prin visuri, ci prin ceea ce fac ei, prin viata cotidiana? Ai 20 de ani. In primul rand, trebuie sa duci pana la capat ceea ce ai inceput, deoarece ti-ai dorit acest lucru. Unele decizii se iau pe parcurs. Nimeni nu-ti interzice sa continui sa te ocupi de nepotel..