Bunica mea ma distruge psihic
Am 22 de ani si traiesc un cosmar. Nu am decat prieteni falsi care ma considera o fraiera pentru ca mie imi place sa fiu mai copilaroasa. Asa uit de necazuri. Tatal meu a murit cand aveam 15 ani si am ramas cu mama si fratele meu si cu o bunica, care ne uraste. Cred ca este bolnava, are crize, sparge tot prin casa, ne blesteama si ne alunga mereu, deoarece casa este pe numele sau. Imi vine foarte greu sa vad cum distruge lucrurile pe care le-am cumparat in rate, cum sparge usile si tot ce prinde. Mama munceste zilnic, pana tarziu si totul cade pe umerii mei. Si eu lucrez si din salariul meu ma intretin la facultate. Dar mi-e tare greu cu stresul din casa. Cateodata imi vine sa dispar si sunt foarte necajita ca nu am si eu o viata normala si linistita. Nu am cu cine sa vorbesc, iar lumea are o impresie cu totul gresita, vina fiind a noastra, pentru ca ea este batrana. Am incercat sa evit scandalurile, m-am purtat ireprosabil fata de ea dar m-am speriat cand a inceput din senin sa ma blesteme si sa imi spuna sa plec ca nu am ce cauta in casa ei. Nu mai am tragere de inima sa fac nimic. Imi vine sa las totul asa, spart. Bunica mea ma distruge psihic! Mi-e frica sa nu se intample ceva cu noi. Nu stiu ce sa fac! Va cer cu disperare sfatul!
Intrebare pusa de: Ancasita, 22
Raspunsul psihologului:
Rezolvarea problemelor depinde de resursele pe care le avem si de suportul pe care il putem primi de la cei din jur. Ingrijorator in cazul tau este faptul ca nu pari sa primesti sprijin de la nimeni: esti inconjurata de prieteni falsi, mama este absenta, alte persoane cu care incerci sa vorbesti dau castig de cauza bunicii etc.
Este de dorit sa gasesti pe cineva cu care sa poti vorbi deschis si sincer si care sa nu te judece inainte de a incerca sa te inteleaga: un prieten, un cunoscut sau un psihoterapeut..
