Cochilia de papusa Barbie
Am 17 ani si pot sa spun ca am anumite probleme de socializare, pur si simplu cand sunt intr-un grup sau cand sunt cu prietenul meu ori tac ori incercand sa fiu si eu ca ceilalti spun anumite lucruri si apoi am gandesc cum am putut sa spun asta… Cu prietenele mele si in general cu persoanele apropiate nu sunt asa, as vrea foarte mult sa trec peste asta, nu stiu ce sa fac, in general am o cultura generala foarte buna, am medii destul de bune la scoala dar… Ceilalti nu ma vad asa. Ma vad ca fiind ceva de genul Barbie „papusica de plastic” eu stiu ca nu sunt asa, nu am fost niciodata, chiar am fost maturizata mult prea devreme deoarece nu am avut o copilarie fiind mai mereu singura. Eu stiu ca nu sunt asa cum cred ceilalti dar in preajma lor chiar nu pot sa trec peste toate si sa ma comport normal, firesc… As vrea ca si ceilalti sa ma vada asa cum sunt eu in realitate, e trist cand vezi ca parerea ce o au ceilalti despre tine nu e nici pe departe cea reala…
Intrebare pusa de: Alexandra, 17
Raspunsul psihologului:
Exista ceva in tine care te forteaza sa-ti pastrezi imaginea de „papusa de plastic.” Cel putin fata de prietenul tau sau oameni mai indepartati de tine. Gandeste-te: ce avantaje ai afisand o asemenea imagine?
Una dintre posibilitati ar fi, avand in vedere faptul ca te-ai simtit singura in copilarie, ca in acest fel ii faci pe ceilalti sa simta nevoia de a te proteja, asa, ca o compensare. Alta posibilitate este ca ti-e frica sa-ti spui opiniile pentru ca incerci sa fii ca toti ceilalti, iar opiniile tale sunt diferite de ale lor. Si ti-e teama ca, exprimandu-le, ei se vor supara pe tine si te vor parasi.
Sau nu poti sa arati cum esti pe dinauntru (ce personalitate ai, ce simti) pentru ca ti-e teama de ce ar starni in ceilalti si apoi in tine (conflicte, o apropiere prea mare, tu ar trebui sa stii cel mai bine). Cochilia de papusa Barbie ascunde ceva ce nu poti sa arati.
