Cred ca sufar de depresie postnatala
Buna ziua, Ma numesc Anca si am 30 ani. Am nascut in urma cu 11 luni un baietel cuminte si frumos. Am un sot pe care-l iubesc si care ma iubeste. As putea spune ca toate sunt bune si frumoase in viata mea, mai putin faptul ca cred ca sufar de depresie postnatala. Nu o forma grava, dar una indeajuns de puternica incat sa imi creeze probleme cu sotul si in viata de zi cu zi. M-am considerat intotdeauna o femeie puternica si curajoasa insa acum plang din aproape orice suparare. Se rasteste sotul la mine, imi vine sa plang. Am impresia ca nu pot sa am grija de copilul meu cum trebuie si-mi vine sa plang. Nu am prieteni si nu am cu cine sa vorbesc in afara de sotul meu. Si el nu e intotdeauna dispus sa ma asculte. Incerc sa ma controlez dar nu reusesc. Cea mai grava criza a fost in urma cu vreo 3 luni cand efectiv mi-am dorit sa mor, gandindu-ma ca nu mai are nimeni nevoie de mine si incurc pe toata lumea. Atunci am realizat ca e ceva in neregula cu mine, ca nu-i normal sa gandesc asa si ca ar trebui sa ma bucur de ceea ce am si nu sa plang si sa-mi doresc sa mor. Am inceput sa caut pe net si in urma cu vreo trei saptamani am inceput sa iau tinctura de sunatoare, calciu, magneziu si vitaminele B. Am mai avut o cadere acum in weekend si sotul meu s-a suparat. Incerc sa-l inteleg si pe el, stiu ca ii este foarte greu insa nu reusesc intotdeauna sa ma controlez. Eu m-am intors la lucru cand baietelul meu a facut 4 luni si a ramas sotul meu cu el acasa. Tata a murit la trei saptamani dupa ce am nascut, nu a reusit sa-l vada pe copil. Cam asta e situatia. Intrebarea mea este ce altceva mai pot face ca sa ma intorc inapoi pe linia de plutire, ceva ce nu implica medicamente si doctori? ( Sunt din Arad si nu avem psihologi terapeuti in oras). Va multumesc.
Intrebare pusa de: Anca, 30
Raspunsul psihologului:
Spuneti ca va simtiti inutila, o povara pentru sotul dumneavoastra, ca va e teama de faptul ca nu sunteti o mama buna pentru bebelusul dumneavoastra. Oare nu cumva va simtiti vinovata ca v-ati intors la serviciu cand baietelul dumneavoastra avea patru luni?
Faptul ca vi s-a parut necesar sau dezirabil ca dumneavoastra sa va reluati serviciul pare sa fi intrat in conflict cu nevoia de a petrece cat mai mult timp cu copilul. Rolurile traditionale din societatea romaneasca (mama are grija de copil, tatal aduce bani in casa) sunt inversate in familia dumneavoastra si este posibil ca acest lucru sa creeze probleme suplimentare. Adica s-ar putea ca nici sotul dumneavoastra sa nu se simta prea confortabil in aceasta postura.
La toate acestea se mai adauga si moartea tatalui dumneavoastra. Procesul de doliu prin care treceti va poate accentua suferinta sau spori vinovatia.
Toate acestea sunt doar presupuneri si de fapt intentia mea este sa va sugerez ca motivul depresiei dumneavoastra este complex. De aceea va recomand sa cautati in Registrul Colegiului Psihologilor din Romania un psiholog sau un psihoterapeut din Arad si sa va consultati cu el.
http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=77&Itemid=53.
