Cum pot fi generoasa si cu mine insami?
Cum pot fi generoasa si cu mine insami? Am cativa prieteni, multe cunostinte, ceva familie… relatii sociale sau sufletesti profunde dar si superficiale. Ma simt bine atat cu ei cat si singura, se pare ca aparent as fi destul de echilibrata. Totusi ceva e in neregula cu mine. Gasesc destul de des solutii sau cel putin indicatii valabile pentru altii, foarte rar pentru mine. Atunci cand sunt solicitata sa-mi dau cu parerea reusesc sa fac o sinteza adecvata si sa gasesc ori explicatii, ori idei originale apte sa-i sprijine pe cei ce au apelat la mine. Mentionez: nu ca la un profesionist ci ca la un prieten. Insa cand e vorba sa-mi rezolv propriile probleme, sunt blocata. Evident, la r¢ndul meu incerc sa gasesc inspiratia si in opiniile altora, dar de cele mai multe ori este insuficient. Sunt exigenta, e drept… am incercat sa cobor stacheta uneori dar am simtit ca ma amagesc doar. Pe de alta parte, am senzatia ca nu pot fi credibila in domenii in care eu insami am lipsuri. Nu toti oamenii gandesc asa, si iata ca sunt consultata chiar si pentru probleme de nutritie, eu care sunt departe de a avea o silueta de invidiat. E nostim! Imi place sa ajut, doresc insa sa o fac mai eficace din punctul meu de vedere. Ori asta va fi posibil doar c¢nd eu insami voi mai lichida din multiplele obstacole care ma impiedica sa avansez. Pe de alta parte am nevoie sa traiesc pentru mine, uneori egoist, sa ma bucur de propriile mele succese… care se pare ca de un timp ma evita… Ce ma sfatuiti?
Intrebare pusa de: radulescu, 50
Raspunsul psihologului:
Se spune ca o problema bine definita este pe jumatate rezolvata. Ori discursul tau este foarte vag… senzatia mea este ca ai grija sa mentii o aura de ceata in jurul problemelor tale, sa nu le abordezi direct, sa le ascunzi de ceilalti si chiar de tine insati…ca posezi acea sensibilitate crescuta specifica persoanelor inzestrate cu un mare orgoliu.
Ce te-as sfatui? Sa iti identifici mai concret nemultumirile, sa le numesti clar: cutare lucru ma nemultumeste, cutare lucru imi doresc cu ardoare etc. Daca nu faci asta, vei ramane cramponata in rolul psihologului amator foarte interesat de a rezolva problemele altora, dar total reticent in a–si adresa propriile probleme.
Dar poate ca probleme nu este un cuvant potrivit aici. Mult mai adecvat ar fi: dorinta. Multi oameni se feresc sa-si exprime dorintele, se rusineaza de ele, se judeca aspru pentru ele. Este dificil sa recunosti ca iti doresti sa fii mai slaba? Sau ca iti doresti un anumit baiat ca iubit? Unelor fete le este greu sa recunoasca asta. Nu cred ca dorintele lor se pot indeplini si atunci prefera sa isi ascunda dorintele, sa si le reprime. Dar asta nu este o modalitate prea inspirata de a-ti trata propriile dorinte, propria persoana. De fapt, este calea cea mai sigura catre frustrare si boli psihosomatice.
